China a anunțat oficial lansarea unui nou traseu de transport maritim prin Oceanul Arctic, care pornește din portul Ningbo de pe coasta de est a țării, traversează Cercul Polar, urmând Ruta Mării Nordice controlată de Rusia, apoi coboară spre Marea Nordului și se termină la Felixstowe, în estul Angliei. Anunțul vine pe fondul perturbărilor majore din Marea Roșie și Golful Persic, unde conflictul dintre SUA și Israel cu Iranul a restricționat grav traficul naval. Strâmtoarea Bab al-Mandeb, punctul cheie de acces spre Marea Roșie, a devenit aproape inaccesibilă pentru multe nave, după ce rebelii houthi, susținuți de Iran, au început să atace navele legate de Arabia Saudită. Acest lucru a afectat și Canalul Suez, prin care trece o mare parte din comerțul dintre Asia și Europa.
Compania chineză de transport maritim Sea Legend, specializată în comerțul cu Africa de Nord și Turcia, a anunțat oficial noul traseu, după ce a efectuat o călătorie de testare în octombrie anul trecut. Potrivit agenției Xinhua, călătoria a durat 20 de zile, față de aproximativ 40 de zile prin Canalul Suez sau 50 de zile în jurul Capului Bunei Speranțe. Li Xiaobin, directorul operațional al Sea Legend, a declarat că ruta este deosebit de potrivită pentru mărfuri sensibile la temperatură și cu termene stricte, precum bateriile litiu-ion și panourile fotovoltaice, datorită temperaturilor scăzute și distanței reduse.
Schimbările climatice au dus deja la topirea semnificativă a gheții din Arctic. Un studiu publicat în iulie de cercetătorii de la Universitatea Southampton arată că între 2024 și 2025, suprafața gheții marine arctice în perioada de vârf a iernii a scăzut cu 5,8%, cea mai mare scădere înregistrată vreodată. Această topire deschide noi posibilități de navigație, dar și noi amenințări ecologice. Cu toate acestea, ruta arctică nu este accesibilă decât în lunile calde de vară, când gheața este mai puțin densă. Dylan Loh, profesor asociat la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore, explică faptul că ruta funcționează doar ca un supliment sezonier la rutele tradiționale. „Depinde de momentul topirii gheții, ceea ce adaugă incertitudine”, spune el, adăugând că rutele arctice sunt tot mai criticate de grupurile ecologiste, care le consideră un factor care contribuie la topirea accelerată a gheții.
Pe lângă problemele de mediu, există și obstacole geopolitice. Noul „Drum al Mătăsii de Gheață” traversează Ruta Mării Nordice (NSR), controlată de Rusia, care este un jucător important în transportul comercial din regiune de peste un deceniu. Anul trecut, doar 23 de nave container au tranzitat această rută, față de 15 în 2024, potrivit analizelor Allianz Commercial. Permisele de navigație sunt emise de Administrația Rutei Mării Nordice, o agenție subordonată companiei nucleare ruse Rosatom. În 2017, președintele chinez Xi Jinping a propus Rusiei dezvoltarea comună a acestei rute, dar accesul mai larg al Chinei a venit abia după începerea războiului din Ucraina în 2022, când Rusia a fost supusă sancțiunilor occidentale.
William Yang, analist senior pentru Asia de Nord-Est la International Crisis Group, subliniază că, deoarece Rusia controlează navigația pe NSR, China este singura țară care poate folosi în mod realist această rută ca alternativă la Strâmtoarea Ormuz sau Canalul Suez. „Aproape toate navele care au folosit NSR sunt flote umbră rusești, supuse sancțiunilor internaționale, ceea ce ar putea crea riscuri politice pentru alte țări”, explică el. Yang adaugă că, dacă China poate transforma NSR într-o alternativă eficientă la Marea Roșie și Canalul Suez, ar putea obține un avantaj economic unic în contextul perturbărilor actuale. „China ar putea, de asemenea, să-și extindă prezența în regiunea arctică, un obiectiv strategic pe care îl urmărește de zeci de ani”, spune el. Cu toate acestea, perspectiva ca NSR să devină o alternativă universală la Canalul Suez rămâne limitată, dar posibilitatea ca China să-și adâncească influența în Arctic este în creștere.
Pe măsură ce planeta se încălzește, resursele neexploatate ale Arcticii devin tot mai accesibile, la fel și canalele de navigație. Statele Unite, Canada, China și Rusia nu doar că urmăresc resursele, ci și rutele comerciale. Anul trecut, președintele american Donald Trump a încercat să achiziționeze Groenlanda, care are rezerve uriașe de metale rare și o poziție strategică între America de Nord și Europa. Rusia speră să crească comerțul prin NSR, colaborând cu China pentru a face schimburi mai intense cu Asia, din cauza sancțiunilor occidentale. În același timp, China încearcă să-și reducă dependența de Strâmtoarea Malacca și de rutele din Africa de Nord și Asia de Vest.
Pe lângă rutele chineze și rusești, Pasajul de Nord-Vest, care traversează Arctica canadiană, este prezis să fie folosit tot mai frecvent în viitorul apropiat pentru a reduce timpul de transport din Asia de Est spre Europa de Vest. În contextul războiului SUA și Israel cu Iranul, care a început pe 28 februarie, Teheranul a închis efectiv Strâmtoarea Ormuz pentru aproape toate tancurile petroliere, cu excepția celor considerate „națiuni prietene”. Această strâmtoare este vitală pentru exporturile de petrol și gaze naturale lichefiate din Golf, reprezentând 20% din exporturile globale în timp de pace. De asemenea, Strâmtoarea Bab al-Mandeb, prin care trece peste 10% din comerțul global de petrol, este sub amenințarea atacurilor houthi. Perturbarea acestor două strâmtori a provocat o criză globală în comerț și pe piețele de energie.
Secretarul de stat american Marco Rubio a sugerat recent o realiniere geopolitică permanentă în afara Strâmtorii Ormuz, argumentând că statele regionale înțeleg acum că Iranul este o amenințare activă. Cu toate acestea, analistul Dylan Loh consideră că rutele alternative, precum cea arctică, reprezintă doar o acoperire, nu o schimbare completă a dinamicii globale. „Ruta Chinei este o soluție de acoperire, nu o pivotare completă, deoarece nu are predictibilitatea rutelor tradiționale”, spune el. Alejandro Reyes, profesor adjunct la Universitatea din Hong Kong, are o viziune diferită: „China este observator în Consiliul Arctic din 2013, iar interesul său pentru regiune este de lungă durată. Navigația regulată oferă prezenței sale o dimensiune economică practică, aducând Arctica mai direct în competiția marilor puteri.”
În concluzie, noul traseu arctic al Chinei reprezintă o inovație strategică importantă, dar nu poate înlocui complet punctele de sufocare tradiționale. Este o soluție sezonieră, cu riscuri de mediu și geopolitice, dar care ar putea oferi Chinei un avantaj economic semnificativ și o prezență consolidată în Arctic. Rămâne de văzut dacă această rută va deveni o alternativă viabilă pe termen lung sau doar o piesă într-un joc mai amplu al puterilor globale.
De ce este important:
Această analiză evidențiază modul în care schimbările climatice și conflictele geopolitice se împletesc, creând noi rute comerciale care pot remodela echilibrul de putere global. Înțelegerea potențialului și limitelor „Drumului Mătăsii de Gheață” este crucială pentru a anticipa evoluțiile din comerțul internațional, securitatea energetică și competiția dintre marile puteri în regiunea arctică, o zonă tot mai disputată.
