Dar înainte de a-i salva, trebuie să le găsească. Și asta, aici, e o problemă aproape insurmontabilă.
"Primele noastre probleme au fost doar să le găsim pe ele", mi-a spus Arnold Dix, expert internațional în tunele chemat să coordoneze operațiunile de salvare la centrala Trishuli 3A. "Te confrunți cu un peisaj lunar. Centralele au dispărut de pe suprafață, ca și cum n-ar fi existat niciodată."
**Anatomia unui dezastru nespus
**
Totul a început când o porțiune de gheață de aproximativ 900 de metri lățime s-a desprins de un munte și a căzut în liberă peste 1.200 de metri într-o vale fluvială. Impactul a declanșat un val uriaș de apă, noroi, gheață și pietre care s-a abătut peste tot ce se afla în cale: clădiri, comunități întregi de mal al râului și zeci de centrale hidroelectrice care punctau peisagistica Trishuli.
Forța apei a ridicat pământul cu 10-15 metri în anumite zone, deviind cursul râului și îngropând centralele sub un amestec letal de sediment. Conform briefingului de miercuri al portavocului Ministerului Afacerilor Externe, Lok Bahadur Poudel Chhetri, aproximativ 4.000 de oameni rămân dispăruți, iar peste 21.000 de forțe de securitate și salvatori luptă cu condiții extreme.
Armata Nepalului conduce eforturile pentru muncitorii îngropați în centrale. Pe rețeaua socială X, militarii au publicat un video în care se văd bărbați îmbrăcați în camuflaj care se trag pe funii printr-un tunel îngust, mucios, căpătâind de perți — o imagine care spune totul despre dificultatea operațiunii.
**Tehnologie și instinct în slujba vieții
**
La Trishuli 3A, unde se teme că zeci de oameni sunt blocți, Dix și echipa sa folosesc tehnici avansate de cartografiere pentru a localiza tunelele care duc la casele de turbină — ceea ce el numește "zona Goldilocks", locul unde există cea mai mare șansă de supraviețuire.
"Intrarea în tunel, care odată era la aer liber, acum se află sub râu", explică Dix. "Am găsit bolovani uriași aruncați direct în tunel, alături de noroi."
În mod normal, utilizarea explozivelor într-un tunel cu oameni în interior este interzisă — riscul de colaps sau de șoc este prea mare. Dar aici, nu a existat altă cale. "Am trebuit să chemăm armata să facă sărate bolovanii", recunoaște Dix. Paralel, echipajele au improvisat un dren artificial pentru a evacua apa și a preveni înnoirea tunelului în timpul excavațiilor.
**Poveștile supraviețuirii și furia celor rămâneși
**
Marele Ministru Balen Shah a anunțat sâmbătă că aproape 300 de oameni au fost salvați din proiecte hidroelectrice, majoritatea din centrala Upper Trishuli-1, încă în construcție.
Janak Thapaliya, muncitor la acea centrală, mi-a povestit cu voce tremurând momentul catastrofei: "Miercuri, apele au venit ca un zid. Oamenii au început să strige. Toți alergam. Am văzut o cisterna de apă care plutea și m-am suit pe ea. Asta m-a salvat."
Dar prietenii săi n-au avut aceeași noroc. "Ar fi putut supraviețui, dar nu au avut șansa", a adăugat Thapaliya, ochii umpluți de lacrimi și furie.
Aceeași furie o simt mulți nepalezi, convinsi că guvernul a refuzat inițial ajutorul străin. Deși ministrul finanțelor, Swarnim Wagle, a declarat că asistența a fost acceptată "conform nevoilor de pe teren", critica rămâne aspră.
"Guvernul ar fi putut face mai bine", spune Ashish Pradhan, consilier senior la International Crisis Group. "Ezitația inițială de a cere ajutor extern a fost o eroare pe care au încercat să o corecteze pe parcurs. În contextul unui dezastru atât de complex, fac cel mai bun lucru pe care îl pot. Luptă cu punciile pe măsură ce vin."
**O criza climatică care nu mai așteaptă
**
Experții avertizează: acest eveniment nu este o anomalie, ci un semn al viitorului. Topirea ghețarilor din Himalaya, accelerată de schimbările climatice, creează condiții pentru inundații fulgeratoare din ce în ce mai frecvente și distructive. Nepalul, una dintre cele mai vulnerabile țări din lume fața de criză climatică — deși contribuie cu o fracțiune minimă la emisii globale — se confruntă acum cu realitatea brută a acestor proiecții.
Operațiunile de salvare continuă. Fiecare oră contează. Fiecare tunel găsit, fiecare viață trasă din noroi este o victorie împotriva imposibilului. Dar peisajul rămâne cicatricat, iar întrebarea rămâne suspendată în aerul umed de munte: câți mai sunt acolo jos, în întuneric, așteptând o mână care să le scoată la lumină?
De ce este important:
Acest dezastru nu este doar o tragedie locală — este un avertisment global. Nepalul este pe linia frontierei a crizei climatice, unde topirea ghețarilor transformă muntele în bombe cu ceasornic. Comunitățile vulnerabile, infrastructura critică (precum centralele hidroelectrice vitale pentru economia țării) și capacitatea de răspuns a statelor slabe sunt testate la limită. Cum gestionează Nepal această criză — de la transparența în acceptarea ajutorului internațional la investițiile în sisteme de alertă timpurie și infrastructură rezilientă — va dicta nu doar destinul său, ci va servi ca studiu de caz pentru toată regiunea Himalaya și pentru lumea întreagă. Ignorarea semnelor nu mai este o opțiune; costul în viațe umane este deja prea mare.
