Camera inferioară a parlamentului spaniol a votat covârșitor în favoarea acestei măsuri, iar analiștii estimează că ar putea beneficia peste 100.000 de saharawi. Dar proiectul de lege, care mai are nevoie de aprobarea Senatului pentru a deveni lege, vine într-un context tensionat între Spania și Maroc. Totul se întâmplă după ce peste 70.000 de migranți au trecut în iulie în enclava spaniolă Ceuta din nordul Africii. Rabatul a respins joi acuzațiile partidelor de opoziție spaniole că ar fi fost implicat în acest val masiv de treceri, care a provocat un conflict diplomatic internațional. Ministerul de Externe marocan a întrebat retoric: „De ce să continuați să aduceți acuzații împotriva Marocului când nu există dovezi, fapte sau rapoarte care să stabilească vreo implicare a autorităților marocane?”
Contextul istoric este esențial aici. Din 1884 până în 1976, Sahara Occidentală a fost sub dominație colonială spaniolă. Marocul a revendicat de mult timp această zonă, pe care Națiunile Unite o clasifică drept teritoriu neautonom. Încercările de a organiza un referendum privind independența sau integrarea în Maroc au eșuat ani la rând. Legea spaniolă spune că va „recunoaște legăturile populației sahrawi cu Spania” și va permite și descendenților celor care primesc cetățenia să o obțină. Potrivit reprezentanților Frontului Polisario, mișcarea de independență susținută de Algeria, care a luptat pentru libertatea teritoriului de sub ocupația marocană, aproximativ 110.000 de saharawi ar putea fi eligibili pentru cetățenia spaniolă.
Cum va funcționa concret? Odată ce legea intră în vigoare, solicitanții au la dispoziție trei ani – extensibil la patru – pentru a cere cetățenia. Până la 70.000 de saharawi pot primi cetățenia spaniolă, iar descendenții lor direcți – fiii sau fiicele – vor avea cinci ani pentru a aplica după ce părinții lor sunt înregistrați. Saharawii vor fi eligibili pentru naționalitate prin rezidență pe o cale accelerată, având nevoie de doar doi ani de rezidență legală în Spania, în loc de zece ani, cât se cere în mod obișnuit. Astfel, ei vor fi puși pe picior de egalitate cu cetățenii majorității țărilor din America Latină, evreii sefarzi, cetățenii din Filipine, Guineea Ecuatorială și Portugalia.
Partidul Socialist aflat la guvernare, extrema stângă Sumar și alte partide regionale au susținut proiectul, în timp ce Partidul Popular (PP) de opoziție, conservator, s-a abținut, iar partidul de extremă dreapta Vox a votat împotrivă. „Prin adoptarea acestei legislații, restituim – și subliniez, restituim – cardul național de identitate spaniol acelor saharawi care l-au deținut cândva și cărora statul spaniol li l-a luat”, a declarat Tesh Sidi, din coaliția de stânga Sumar, prima femeie de origine sahrawi care servește în parlament, potrivit Reuters.
Relațiile dintre Spania și Maroc sunt oricum complicate, cu probleme legate de migrație, spațiu aerian, ape teritoriale, vamă și frontiere terestre. Pablo Simon, analist politic la Universitatea Carlos III din Madrid, a avertizat că s-ar putea ajunge la un conflict cu Marocul. „Există întotdeauna motive de confruntare între Spania și Maroc”, a spus el pentru Al Jazeera. „Dar aceasta este o restituire istorică a naționalității din partea Spaniei. Chiar și opoziția, PP, s-a abținut.”
În 2020, Marocul a acceptat să-și redeschidă misiunea diplomatică la Tel Aviv, ca parte a Acordurilor Avraamice semnate în timpul primului mandat al președintelui american Donald Trump. În schimb, SUA au recunoscut suveranitatea Marocului asupra Saharei Occidentale. Anul trecut, guvernul american a spus că autorizează investiții majore în Sahara Occidentală controlată de Maroc. Frontul Polisario, mișcarea de independență, urmărește recunoașterea unui stat independent numit Republica Arabă Democrată Saharawi. Mulți saharawi trăiesc în tabere de refugiați din Tindouf, Algeria, sau în alte părți, în timp ce alții rămân în Sahara Occidentală.
Spania a susținut un referendum în teritoriu – în conformitate cu rezoluțiile ONU – până când guvernul lui Pedro Sanchez a făcut o schimbare surprinzătoare de politică în 2022 și a susținut poziția Marocului. Această schimbare a venit după ce peste 8.000 de migranți au trecut în Ceuta în 2021. Rabatul a spus că a permis migranților să treacă granița din Maroc în enclava spaniolă ca represalii pentru că Spania l-a tratat pe liderul Polisario, Brahim Ghali, în spitalul din Logrono, pentru COVID. Tensiunile s-au mai domolit după această schimbare, Madridul descriind propunerea de autonomie a Rabatului pentru Sahara Occidentală drept „serioasă, credibilă și realistă”.
Legea care acordă cetățenie saharawilor face parte dintr-o serie de inițiative sub așa-numita „lege a nepoților”, care a permis descendenților spaniolilor exilați sau emigrați în timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939) și în timpul dictaturii generalului Francisco Franco până în 1975 să solicite cetățenia. Pentru a evita controversele cu Marocul, guvernul socialist a fost de acord să elimine cuvintele „poporul sahrawi” și să le înlocuiască cu „populația sahrawi” sau pur și simplu „sahrawi”. Dar acest lucru i-a supărat pe aliații de stânga ai socialiștilor, Sumar, și au fost învinși.
Pentru a dovedi statutul de sahrawi, solicitanții pot prezenta o varietate de documente, inclusiv o chitanță care arată înregistrarea pe lista ONU pentru referendumul de autodeterminare din Sahara Occidentală, care nu a avut loc niciodată, fiind interzis de Rabat. Alte exemple de dovezi includ permisul de conducere, o chitanță de plată a pensiei și alte documente emise de o administrație spaniolă care arată nașterea în teritoriu înainte de 29 septembrie 1977. „Ne-am luptat pentru asta mulți ani și, în sfârșit, s-a întâmplat”, a spus Mohamedna, cu o satisfacție vizibilă.
De ce este important:
Această decizie a parlamentului spaniol nu este doar o chestiune birocratică, ci o corectare istorică a unei nedreptăți. Zeci de mii de oameni care au trăit ani de zile fără un stat, fără drepturi fundamentale, fără posibilitatea de a călători liber sau de a-și vedea copiii integrați, primesc acum o șansă reală la o viață demnă. Este un semnal puternic că Spania își recunoaște responsabilitatea istorică față de populația sahrawi, chiar dacă relațiile cu Marocul rămân tensionate. Mai mult, această lege ar putea schimba echilibrul geopolitic în regiune, oferind o alternativă concretă pentru cei care au fost lăsați în uitare timp de decenii. Este un pas spre dreptate, dar și un test pentru diplomația europeană și pentru modul în care statele își onorează trecutul colonial.
