Fundația Hind Rajab (HRF) a depus sâmbătă o plângere oficială la Politia Indiană, la Ministerul Afacerilor Externe și la Biroul de Imigrări din India, solicitând „arestarea imediată” a lui Gilboa, care în prezent se relaxează în stațiunea montană Manali din statul Himachal Pradesh, o destinație populară printre turiștii străini. Informația a fost publicată marți pe site-ul organizației.
Ce acuză organizația
Potrivit plângerii depuse, Gilboa „a distrus în mod personal și a celebrat demolarea sistematică a unor întregi blocuri rezidențiale din Gaza ca acte de răzbunare, ceea ce constituie crime de război conform Convențiilor de la Geneva din 1960”. Dovada pe care se bazează ONG-ul constă în videoclipuri cu locație geografică verificată, postări pe rețele sociale și documente privind lanțul de comandă militar.
ONG-ul mai susține că Gilboa nu s-a limitat doar la a documenta distrugerile, ci a mers mai departe, punând în scenă fotografii care recreează scene din copilăria sa, poziționându-se printre ruinele unor locuri de joacă și jucării ale copiilor palestinieni. Tonul acestor materiale, spune HRF, imită alte videoclipuri și imagini distribuite anterior de soldați israelieni, care includeau scene în care bărbați palestinieni erau forțați să umble în lenjerie intimă sau în haine de femei confiscate.
Cine este Eitan Gilboa
Eitan Gilboa s-a născut în Fâșia Gaza în timpul ocupației israeliene. El și familia sa au părăsit enclava după retragerea Israelului din septembrie 2005. Odată ce războiul din Gaza a început în octombrie 2023, mai mulți frați ai săi, împreună cu el, s-au întors în Gaza nu ca refugiați, ci ca soldați în uniforma armatei israeliene. Războiul care a izbucnit atunci a ucis peste 72.000 de palestinieni, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, o cifră care reflectă amploarea catastrofei umanitare din enclavă.
Documentele depuse de HRF arată că Gilboa a filmat scene în care dădea ordine, executa și sărbătorea demolarea unor case civile din orașele Khan Younis și Rafah. Postările asociate acestor imagini „sugerează că demolările au fost făcute ca acte de răzbunare și dedicate soldaților IDF căzuți”, adaugă organizația.
Baza legală a cererii
HRF invocă faptul că acțiunile lui Gilboa încalcă Convenția a IV-a de la Geneva, pe care India a ratificat-o în noiembrie 1950. „Ca semnatară a convenției, India are obligația legală, conform Articolului 146 al Convențiilor de la Geneva, să caute și să urmărească penal persoanele acuzate de încălcări grave, indiferent de naționalitate”, subliniază organizația.
În plus, ONG-ul face referire și la Articolul 51(c) din Constituția Indiei, care prevede că statul trebuie să promoveze respectul pentru dreptul internațional. Prezența lui Gilboa pe teritoriul indian ar contraveni, astfel, acestui principiu constituțional.
Cuvintele directorului HRF
Dyab Abou Jahjah, directorul general al Fundației Hind Rajab, a avut o reacție tranșantă la adresa autorităților indiene. „Eitan Gilboa nu este un turist. Este un criminal de război care se bucură în prezent de ospitalitatea Indiei în timp ce fuge de consecințele crimelor sale. S-a documentat public transformând cartiere întregi din Gaza în cenușă și praf, dedicând aceste masacre soldaților căzuți ca acte de răzbunare”, a declarat Abou Jahjah într-un comunicat.
„Videoclipurile îl arată declanșând explozibili care au șters de pe fața pământului clădiri rezidențiale întregi din Gaza. India trebuie să acționeze imediat pentru a-l aresta. Nu trebuie să permită ca teritoriul indian să devină un refugiu sigur pentru cei care celebrează distrugerea vieților civile”, a mai spus directorul HRF.
Al Jazeera a încercat să obțină o reacție din partea lui Gilboa pe parcursul șederii sale în pitoreasca localitate Manali, un loc cunoscut pentru atmosfera boemă și pentru fluxul constant de turiști cu rucsacul în spate, dar fără succes până la momentul publicării articolului.
Despre organizație
Fundația Hind Rajab poartă numele unei fetițe palestiniene de cinci ani care a fost ucisă într-o mașină în Gaza în ianuarie 2024, în timp ce implora la telefon ajutor timp de trei ore, înconjurată de membrii familiei sale deja morți, în văzul unor paramedici palestinieni care au fost și ei uciși în timp ce încercau să ajungă la ea. Incidentul a șocat lumea întreagă.
ONG-ul a fost înființat la scurt timp după acest episod tragic, adunând avocați și activiști din întreaga lume pentru a pregăti dosare juridice împotriva celor acuzați de crime în Gaza. Până acum, HRF a depus peste 1.000 de plângeri la Curtea Penală Internațională, majoritatea bazate pe conținutul distribuit chiar de soldații israelieni pe rețelele sociale, în încercarea de a obține urmărirea penală a acestora conform dreptului internațional și intern.
Un precedent care se extinde
Potrivit site-ului organizației, HRF a „produs peste 90 de plângeri penale în 30 de jurisdicții, inclusiv rezultate procedurale de succes în Brazilia, România, Peru, Belgia și Canada”. Această rețea globală de acțiuni juridice arată o strategie concertată de a transforma dovezile din mediul online în instrumente legale concrete.
„HRF nu va da înapoi în urmărirea responsabilității… India deține acum atât suspectul, cât și obligația de a acționa”, a concluzionat organizația în declarația sa, lăsând deschisă întrebarea dacă autoritățile de la New Delhi vor răspunde acestei solicitări sau dacă vacanța lui Gilboa în munții Himalaya va continua nestingherită.
De ce este important:
Acest caz ilustrează o tendință tot mai vizibilă în dreptul internațional contemporan: utilizarea conținutului publicat de soldați pe rețelele sociale ca probă în procese pentru crime de război. Pe măsură ce conflictele moderne sunt documentate în timp real, granițele dintre câmpul de luptă și sala de judecată devin tot mai subțiri. Cererea adresată Indiei ridică o întrebare esențială: ce obligații au statele semnatare ale Convențiilor de la Geneva atunci când suspecți de crime de război le calcă pragul? Răspunsul ar putea stabili un precedent major pentru modul în care comunitatea internațională tratează presupusele crime de război comise în afara propriului teritoriu, iar tăcerea instituțiilor sau, dimpotrivă, acțiunea lor rapidă vor trimite un semnal clar despre limitele impunerii legii într-o lume tot mai interconectată.
