Contextul este unul extrem de tensionat. În urmă cu câteva luni, prețul petrolului Brent a sărit peste 126 de dolari pe baril, pe măsură ce conflictul din Orientul Mijlociu escalada. Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale lichefiate, a fost practic închisă de Iran, iar blocada navală americană asupra porturilor iraniene a adus și mai mult haos. Rezultatul? Producția totală OPEC+ a scăzut de la 42,77 milioane de barili pe zi în februarie, la doar 33,13 milioane în mai, potrivit datelor organizației.
Acum, însă, lucrurile par să se calmeze. Președintele american Donald Trump și omologul său iranian Masoud Pezeshkian au semnat pe 17 iunie un memorandum de înțelegere pentru încheierea războiului, iar traficul prin strâmtoarea Hormuz a început să crească, deși rămâne mult sub nivelul antebelic. Pe 2 iulie, au fost înregistrate doar 38 de tranzituri, față de aproximativ 130 înainte de conflict. Prețul petrolului Brent pentru livrare în septembrie a coborât la 72 de dolari pe baril, sub nivelul de dinaintea războiului (72,48 dolari pe 27 februarie).
În acest peisaj, OPEC+ a decis să continue seria de creșteri lunare ale producției, începută acum cinci luni. Cele șapte țări – Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Kazahstan, Algeria și Oman – vor adăuga 188.000 de barili pe zi la oferta globală. Este a cincea majorare consecutivă, ceea ce indică o relaxare treptată a tăierilor de producție impuse în 2023, când o serie de falimente bancare au declanșat o panică pe piețele de mărfuri.
Dar cât de mult contează această decizie în realitate? Analiștii sunt sceptici. Fabien Yip, analist de piață la IG în Sydney, Australia, consideră că majorarea este mai degrabă o „formalitate pe hârtie”. De ce? Pentru că, în practică, livrările reale au fost mult sub cotele alocate, din cauza blocadei din strâmtoarea Hormuz. „Arabia Saudită a dublat volumul de transport maritim după 17 iunie, comparativ cu cele trei luni anterioare la un loc, iar Iranul a împins aproape 50 de milioane de barili de țiței pe piață de când blocada navală a fost ridicată”, explică Yip. „Adăugați la asta barilii suplimentari ai OPEC+, plus cererea mai slabă din China și exporturile mai mari ale SUA și Rusiei, și obținem un exces de ofertă pe termen scurt. Retragerea futures-urilor la nivelurile de dinainte de război reflectă exact acest lucru.”
Cu alte cuvinte, OPEC+ încearcă să gestioneze așteptările pieței, dar realitatea este că oferta reală este deja în creștere, iar cererea nu ține pasul. China, cel mai mare importator de petrol din lume, încetinește, iar Statele Unite și Rusia își măresc propriile exporturi. În acest context, creșterea anunțată de OPEC+ riscă să fie doar o picătură într-un ocean de țiței.
Organizația a precizat că cele șapte țări se vor reuni din nou pe 2 august pentru a reevalua situația. „Țările vor continua să monitorizeze îndeaproape condițiile pieței”, se arată într-un comunicat, subliniind „importanța adoptării unei abordări prudente și a păstrării unei flexibilități totale pentru a crește, a întrerupe sau a inversa eliminarea treptată a ajustărilor voluntare de producție”. Un limbaj diplomatic, menit să lase loc de manevră.
Ce înseamnă asta pentru consumatori? Prețurile la pompă ar putea continua să scadă, cel puțin pe termen scurt, dacă excesul de ofertă se menține. Dar geopolitica rămâne un factor imprevizibil. O reaprindere a conflictului din Orientul Mijlociu sau o nouă criză în strâmtoarea Hormuz ar putea răsturna rapid această tendință. De asemenea, deciziile OPEC+ sunt adesea influențate de interesele naționale ale marilor producători, iar Arabia Saudită și Rusia au nevoie de prețuri ridicate pentru a-și finanța bugetele.
În concluzie, anunțul OPEC+ este un semnal că războiul din Iran se apropie de final, dar și o recunoaștere tacită a faptului că piața este deja bine aprovizionată. Rămâne de văzut dacă această „formalitate pe hârtie” se va transforma într-o tendință reală sau dacă vom asista la o nouă inversare de direcție. Până atunci, prețul petrolului rămâne la cheremul evenimentelor geopolitice și al echilibrelor fragile dintre cerere și ofertă.
