Declarația de la Islamabad vine în contextul în care tensiunile dintre cele două puteri au escaladat dramatic, cu atacuri aeriene americane asupra a aproximativ 90 de ținte iraniene, inclusiv instalații radar de coastă, depozite de rachete și drone, precum și active navale. Ca răspuns, Gardienii Revoluției Islamice din Iran au lansat atacuri cu drone și rachete asupra bazelor militare americane din Kuweit și Bahrain, inclusiv Camp Arifjan și cartierul general al Flotei a Cincea din Juffair, trimițând totodată drone către o țintă din Qatar.
Pakistanul, care a mediat un acord între cele două părți în aprilie – cunoscut sub numele de Memorandumul de Înțelegere de la Islamabad (MoU) – a cerut acum respectarea acestuia. „Ambele părți trebuie să onoreze angajamentele asumate în cadrul MoU, care reprezintă o fundație durabilă pentru înțelegere, respect reciproc și prosperitate comună pentru regiune și dincolo de ea”, se arată în declarația Ministerului pakistanez de Externe. Islamabadul și-a reafirmat disponibilitatea de a „continua să joace rolul său” în eforturile de detensionare.
Al Jazeera a încercat să obțină comentarii suplimentare de la oficiali pakistanezi de rang înalt, dar a fost redirecționată către declarația Ministerului de Externe. Apelul Pakistanului a venit la câteva ore după ce Statele Unite au efectuat un al doilea atac consecutiv asupra Iranului, vizând aproximativ 90 de situri. Potrivit presei de stat iraniene, un soldat a fost ucis în Iranshahr, iar alți opt membri ai forțelor aeriene și marinei au murit în Bandar Abbas și Bushehr.
Schimbul de focuri a urmat atacurilor iraniene asupra a trei nave comerciale în Strâmtoarea Hormuz, luni și marți, inclusiv un petrolier deținut de Qatar. Ca răspuns, Washingtonul a reimpus sancțiuni asupra exporturilor de petrol iranian, revocând o derogare acordată în cadrul MoU.
Președintele american Donald Trump, vorbind la summitul NATO de la Ankara, a declarat că armistițiul „s-a terminat”, descriind liderii iranieni drept „gunoi” și amenințând cu restabilirea blocadei navale americane și vizarea insulei Kharg, principalul terminal de export de petrol al Iranului. La bordul Air Force One, Trump a spus jurnaliștilor că Iranul „a sunat acum puțin” în căutarea unui acord, dar că „nu sunt sigur că merită să facă o înțelegere”. El a repetat, de asemenea, că se consideră „ținta numărul unu” a Iranului pentru asasinat.
Prim-ministrul Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, a avut o convorbire telefonică cu ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, îndemnând ambele părți să urmeze diplomația și să implementeze MoU-ul din 17 iunie. Qatar a condamnat, de asemenea, atacul cu drone asupra teritoriului său. Egiptul a cerut „reținere și detensionare pentru a păstra pacea în regiune”, în timp ce Kuweitul a descris atacurile asupra teritoriului său drept o „încălcare flagrantă a suveranității”. Secretarul general al Consiliului de Cooperare al Golfului, Jasem Mohamed AlBudaiwi, a spus că atacurile asupra Bahrainului și Kuweitului subminează eforturile de pace regionale.
Luptele reînnoite au avut loc în timp ce Iranul ținea ceremonii funerare de o săptămână pentru liderul suprem Ali Khamenei, ucis în loviturile de deschidere ale războiului SUA-Israel împotriva Iranului, pe 28 februarie.
Jauhar Saleem, fost diplomat pakistanez și președinte al Institutului de Studii Regionale cu sediul la Islamabad, a declarat pentru Al Jazeera că procesul de mediere pentru încheierea războiului din Iran este sub o presiune severă. „Procesul este cu adevărat tensionat acum, foarte fragil”, a spus el. „Ambele părți trebuie să fie mai flexibile și niciuna nu ar trebui să-și joace prea mult cărțile, pentru că asta periclitează întregul proces. Din păcate, nu asta se întâmplă.”
Saleem a spus că Iranul ar trebui să accepte că „fluxul neîngrădit al navelor prin Strâmtoarea Hormuz este nenegociabil”, în timp ce Washingtonul trebuie „să fie mai responsabil” în declarațiile sale publice, care, în opinia sa, „creează o atmosferă de animozitate”.
„Au existat mai multe cazuri în care întregul proces părea să se prăbușească, iar Pakistanul a reușit să-l readucă pe drumul cel bun când totul părea deraiat”, a adăugat el. „De unii singuri, cele două părți nu pot face pace. Dar mediatorii pot face doar atât. În cele din urmă, este nevoie de cooperarea celor doi protagoniști înșiși.”
Analizând situația, putem observa că escaladarea actuală reprezintă un test major pentru diplomația pakistaneză. Islamabadul a jucat un rol crucial în facilitarea dialogului dintre Washington și Teheran, iar MoU-ul de la Islamabad a fost văzut ca o rază de speranță într-un conflict care amenință stabilitatea întregului Orient Mijlociu. Cu toate acestea, atacurile reciproce și retorica incendiară din ambele tabere pun sub semnul întrebării viabilitatea acestui acord.
Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, rămâne un punct nevralgic. Orice blocaj sau atac asupra navelor din această zonă ar putea duce la o criză energetică globală, cu impact direct asupra economiilor țărilor dependente de importurile de petrol. De asemenea, implicarea Qatarului, Kuweitului și Bahrainului în atacuri arată cât de ușor poate un conflict bilateral să se transforme într-unul regional.
Pe de altă parte, poziția Statelor Unite, cu amenințări directe la adresa liderilor iranieni și a infrastructurii petroliere, riscă să înrăutățească și mai mult relațiile. Declarațiile lui Trump, deși poate menite să intimideze, au efectul contrar de a întări rezistența iraniană. Iranul, la rândul său, pare să nu fie dispus să facă concesii majore, mai ales după uciderea liderului suprem Khamenei, care a generat un val de furie și mobilizare națională.
Pakistanul, deși nu este o putere globală, are relații bune atât cu Statele Unite, cât și cu Iranul, ceea ce îl face un mediator ideal. Cu toate acestea, succesul medierii depinde de voința politică a ambelor părți de a face compromisuri. Fără aceasta, chiar și cele mai bune eforturi diplomatice pot eșua.
De ce este important:
Acest conflict reînnoit dintre SUA și Iran nu amenință doar stabilitatea Orientului Mijlociu, ci și securitatea energetică globală și pacea internațională. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru transportul de petrol, iar orice escaladare poate duce la creșterea prețurilor la energie și la o criză economică mondială. De asemenea, implicarea unor țări precum Pakistan, Qatar și statele din Golf arată că acest conflict are potențialul de a atrage întreaga regiune într-un război devastator. De aceea, eforturile de mediere, oricât de fragile, rămân esențiale pentru prevenirea unei catastrofe umanitare și economice.
