Războiul declanșat de Statele Unite și Israel împotriva Iranului continuă să domine titlurile internaționale, iar lovirile aeriene nu au încetat din partea niciuneia dintre tabere. Cu toate acestea, în umbra conflictului armat, diplomația cunoaște o dinamică fără precedent, accelerându-se într-un ritm neîntâlnit din primele săptămâni ale confruntării care a destabilizat vecinii Iranului și a provocat cutremure în economia globală. În acest context geopolitic extrem de volatil, Islamabadul devine punctul focal al unor eforturi de mediere cruciale.
În capitala Pakistanului, a avut loc o întâlnire de o importanță vitală, reunind șefii diplomației din patru țări cheie: Turcia, Arabia Saudită, Egipt și Pakistan. Această întrunire, programată pe o durată de două zile, are ca scop principal pregătirea terenului pentru o deescaladare a conflictului militar dintre SUA-Israel și Iran. Oficialii implicați descriu această acțiune drept cel mai coordonat efort regional din prezent, menit să împingă cele două părți aflate în conflict direct – Washingtonul și Teheranul – spre negocieri substantiale.
Contextul acestor discuții este unul complex, marcat de o istorie recentă a tensiunilor. Cu puține ore înainte de începerea reuniunii ministeriale, Prim-ministrul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a purtat o convorbire telefonică de 90 de minute cu Președintele iranian, Masoud Pezeshkian. Aceasta a fost cea de-a doua discuție între cei doi lideri în ultimele cinci zile, subliniind urgența situației. Potrivit surselor oficiale, apelul s-a concentrat pe deescaladare și pe un element considerat esențial de către Teheran: încrederea. Președintele Pezeshkian a subliniat faptul că Iranul a fost atacat de două ori în timpul rundelor anterioare de negocieri nucleare cu SUA, iar această contradicție – discuții pe de-o parte, lovituri militare pe de alta – a adâncit scepticismul iranian cu privire la intențiile Washingtonului. Liderul de la Teheran a insistat că sunt necesare măsuri concrete de consolidare a încrederii înainte ca regimul să poată lua în considerare un dialog direct.
Mecanismul diplomatic pus în mișcare la Islamabad nu este improvizat, ci reprezintă evoluția unui plan discutat inițial în cadrul unei reuniuni mai largi a statelor musulmane și arabe, organizată la Riyadh la începutul lunii. Acest cadru s-a consolidat într-o pistă diplomatică cvadripartită, Pakistanul jucând rolul de intermediar principal. Deși inițial se intenționa ca reuniunea să aibă loc la Ankara, aceasta a fost mutată la Islamabad, având în vedere implicarea tot mai profundă a Pakistanului în transmiterea mesajelor între Washington și Teheran. Un aspect notabil este sprijinul explicit al Chinei pentru eforturile de mediere pakistaneze, Beijingul încurajând Iranul să se implice în procesul diplomatic, un semn că marile puteri globale încep să se alinieze în spatele acestei inițiative regionale.
Diplomații precizează că scopul imediat al întâlnirii celor patru națiuni nu este obținerea unui acord de încetare a focului, ci alinierea pozițiilor regionale și crearea unui cadru propice pentru o posibilă întâlnire directă SUA-Iran. Documentele de lucru există, iar lumea așteaptă rezultatele. Oficialii sugerează că, dacă contactele actuale se mențin, o întâlnire între Secretarul de Stat american, Marco Rubio, și Ministrul de Externe iranian, Abbas Araghchi, ar putea avea loc în zilele următoare, posibil chiar pe teritoriul Pakistanului. De asemenea, Vicepreședintele SUA, JD Vance, a fost menționat ca un posibil interlocutor pentru partea iraniană.
Totuși, termenele limită rămân condiționale. Un diplomat a declarat pentru Al Jazeera că o astfel de întâlnire ar necesita probabil ca Washington să anunțe cel puțin o pauză temporară a atacurilor, pentru a satisface cerințele Teheranului privind măsurile de consolidare a încrederii. O sursă guvernamentală pakistaneză a confirmat că cererile ambelor părți au fost prezentate, subliniind rolul limitat al Islamabadului: „Putem duce calul la apă, dar dacă bea sau nu depinde în totalitate de ei”.
Reuniunea celor patru țări urmează să analizeze răspunsul Iranului și să coordoneze mesajul care va fi transmis înapoi către Washington. Se pare că Teheranul și-a transmis deja replica la propunerea americană prin intermediul Islamabadului. Cererile Iranului sunt clare și ferme: încetarea ostilităților, despăgubiri pentru daunele provocate, garanții împotriva atacurilor viitoare și recunoașterea influenței sale strategice în Strâmtoarea Hormuz. În discuția cu Prim-ministrul Sharif, Președintele Pezeshkian a avertizat că Israelul încearcă să extindă conflictul și în alte țări din regiune, exprimându-și îngrijorarea cu privire la utilizarea teritoriului unor state străine pentru atacurile asupra Iranului.
Poziția Pakistanului este una de echilibru: orice dialog trebuie să aibă loc într-o atmosferă de respect reciproc și să pună capăt uciderii oficialilor și civililor iranieni. Pakistanul a condamnat atacurile israeliene, dar a manifestat și solidaritate cu statele din Golf în urma atacurilor iraniene asupra infrastructurii lor. Aceste declarații evidențiază prăpastia tot mai mare dintre puterile regionale și abordarea militară a Washingtonului, chiar și în timp ce aceste puteri lucrează pentru a preveni escaladarea.
Este important de menționat că discuțiile de la Islamabad nu includ oficiali americani sau iranieni; nu este o negociere directă, ci o fază de pregătire. Obiectivul este consolidarea sprijinului regional pentru deescaladare, armonizarea pozițiilor privind secvențele unui eventual armistițiu și reducerea riscului ca eforturile de mediere concurente să se anuleze reciproc. Dacă va avea succes, această inițiativă ar putea oferi acoperirea politică necesară ambelor părți pentru a intra în negocieri fără a părea că cedează.
Următoarele 48 până la 72 de ore vor fi decisive. Pakistanul a îndeplinit partea sa: a discutat cu Iranul, a găzduit puterile regionale și a transmis propuneri în ambele direcții. Următorii pași depind de decizii care nu se iau la Islamabad, ci în birourile de la Washington și Teheran. Centrul de greutate al diplomației s-a mutat în capitala Pakistanului, dar soarta păcii rămâne incertă. Dacă acest efort se prăbușește sub povara neîncrederii și a luptelor continue, riscul unui război regional care să escaladeze într-un conflict de proporții mult mai mari devine o amenințare reală și iminentă.
Pakistan găzduiește o inițiată diplomatică cvadripartită pentru a încuraja SUA și Iranul să revină la masa negocierilor
