Ca să înțelegem miza, trebuie să ne întoarcem puțin. În aprilie 2025, după un atac sângeros asupra unor turiști în Kashmirul administrat de India, New Delhi a anunțat că suspendă tratatul până când Pakistanul va înceta „credibil și irevocabil” sprijinul pentru terorismul transfrontalier. Islamabad a negat orice implicare, dar dauna fusese deja făcută. Atacul, în care 26 de civili au fost uciși de bărbați înarmați care au încercat mai întâi să afle religia victimelor, a declanșat o criză majoră. Pakistanul a mers la Haga, iar India a refuzat să participe la proceduri, susținând că instanța nu are jurisdicție. Dar curtea a decis altfel, iar verdictul de luni este primul de acest fel: nicio regulă de drept internațional nu permite unui stat să suspende unilateral un tratat doar pentru că se consideră suveran și liber să plece.
Reacțiile n-au întârziat. Ministrul pakistanez de Externe, Ishaq Dar, a vorbit despre o decizie „decisivă” care respinge încercarea ilegală a Indiei de a pune tratatul „în așteptare”. India, prin Ministerul de Externe, a numit curtea „constituită ilegal” și a insistat că suspendarea rămâne în vigoare. Practic, fiecare tabără a rămas pe poziții, dar experții în drept internațional spun că Pakistanul a primit acum un instrument extrem de valoros. Ahmer Bilal Soofi, fost ministru federal interimar al Justiției, a explicat că verdictul nu e doar declarativ, ci oferă Pakistanului o bază legală clară pentru a lua contramăsuri, dacă va considera necesar. Sikander Ahmed Shah, profesor de drept internațional la Universitatea de Management din Lahore, a adăugat că neparticiparea Indiei nu slăbește cu nimic decizia, pentru că India a semnat tratatul și curtea și-a stabilit jurisdicția.
Dar, dincolo de victoria juridică, realitatea e mai nuanțată. Nu există un mecanism formal de constrângere, asemănător unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU. Pakistanul a cerut deja reluarea reuniunilor Comisiei Permanente pentru Indus, care nu s-a mai întâlnit din mai 2022, și a acuzat India că nu mai împărtășește datele despre debitul râurilor și că blochează inspecțiile pe teren, toate obligații prevăzute de tratat. În august, la un seminar de la Washington, Dar a cerut reluarea dialogului tehnic și a schimbului de date. Dar, dincolo de diplomație, opțiunile Pakistanului se reduc la presiuni internaționale și la un discurs tot mai apocaliptic.
Liderii pakistanezi au început să vorbească despre această dispută în termeni existențiali. Comisarul pentru Indus, Syed Mehar Ali Shah, a numit predictibilitatea debitului „parte a arhitecturii de supraviețuire a statului”. Ministrul pentru Schimbări Climatice, Musadik Malik, a vorbit despre „o criză a justiției”, nu doar despre apă sau climă. Iar Bilawal Bhutto Zardari, fost ministru de Externe, a fost și mai tranșant: „Aceasta este armamentizarea apei”. El a întrebat retoric cum poate Pakistanul să mențină o încetare a focului când India reprezintă o amenințare existențială. La un miting de Ziua Independenței, flancat de șefii armatei, marinei și aviației, a declarat că „fiecare picătură din apa Pakistanului este linia noastră roșie” și a avertizat că India va primi „un răspuns zdrobitor” dacă va ataca apa sau suveranitatea țării.
Totuși, nu toți experții sunt de acord că pericolul e iminent. Hassan Abbas, specialist în hidrologie de la Islamabad, a spus că râurile vestice sunt protejate de geografie, nu doar de tratat. Barajele Indiei pe Chenab au o capacitate de stocare relativ mică, de aproximativ un milion de acri-picioare, insignifiantă față de nevoile de irigație ale Pakistanului. Mai mult, a explicat el, dacă India ar încerca să oprească apa, și-ar inunda propriile teritorii, pentru că barajele sunt de tip „run-of-river”, cu puțin spațiu de stocare. „Odată ce barajele lor sunt pline, nu au de ales decât să lase apa să curgă”, a adăugat Abbas. El a criticat și obsesia Islamabadului pentru mega-baraje noi, spunând că îmbunătățirea eficienței irigațiilor ar putea elibera mai multă apă decât orice rezervor nou.
Așadar, verdictul de la Haga e o victorie importantă pentru Pakistan, dar una care trebuie privită cu prudență. India a respins deja decizia, iar tensiunile rămân ridicate. Pakistanul are acum un argument juridic solid, dar fără un mecanism de aplicare, rămâne la latitudinea comunității internaționale să preseze India. Între timp, discursul belicos de la Islamabad și refuzul categoric de la New Delhi sugerează că această bătălie, deși câștigată la Haga, e departe de a fi încheiată. Rămâne de văzut dacă Pakistanul va folosi această victorie pentru a relua dialogul sau pentru a escalada și mai mult o criză care amenință să devină un nou focar de conflict în Asia de Sud.
De ce este important:
Această decizie a Curții Permanente de Arbitraj de la Haga este crucială pentru că stabilește un precedent internațional clar: un stat nu poate suspenda unilateral un tratat bilateral, chiar și în contextul unor acuzații de terorism. Pentru Pakistan, este o validare juridică a poziției sale și un instrument diplomatic valoros, dar fără un mecanism de constrângere, rămâne doar un câștig simbolic dacă India refuză să se conformeze. În plus, această dispută are potențialul de a destabiliza întreaga regiune, având în vedere că apa este o resursă vitală pentru ambele țări, iar retorica belicoasă de la Islamabad și intransigența de la New Delhi pot duce la o escaladare periculoasă. Este o problemă care afectează securitatea alimentară și energetică a peste un miliard de oameni și care ar putea reconfigura echilibrul geopolitic din Asia de Sud.
