Conform primelor informații, aeronava a suferit o defecțiune gravă la unul dintre pneurile trenului de aterizare imediat după decolare, ceea ce a dus la deteriorarea motorului și la vibrații extreme. În loc să continue spre destinație, piloții au decis să se întoarcă de urgență la aeroportul din Mashhad. Însă ceea ce părea o procedură standard s-a transformat rapid într-o luptă pentru supraviețuire, pe măsură ce structura cabinei a cedat sub presiunea vibrațiilor. Pasagerii au povestit că au auzit zgomote puternice, urmate de crăpături vizibile în pereții laterali, iar unii au văzut chiar fragmente din izolație și cabluri electrice expuse. Panica a fost instantanee, iar țipetele și rugăciunile au umplut cabina, în timp ce echipajul încerca să mențină calmul.
Deși aterizarea de urgență s-a soldat doar cu răni ușoare și șoc psihologic pentru pasageri, imaginile cu avionul avariat au stârnit un val de îngrijorare la nivel internațional. Specialiștii în aviație au atras atenția că astfel de incidente sunt simptomatice pentru o flotă îmbătrânită și prost întreținută, care funcționează la limita siguranței. Sepehran Airlines, o companie relativ mică, operează în principal pe rute interne, iar flota sa este compusă din aeronave Boeing și Airbus achiziționate înainte de revoluția din 1979 sau prin intermediul unor canale obscure, adesea cu piese de schimb obținute ilegal.
Contextul sancțiunilor este esențial pentru a înțelege de ce un astfel de incident este aproape inevitabil. Statele Unite au impus embargouri stricte asupra Iranului încă din anii ’80, iar acestea au fost extinse și înăsprite în ultimele decenii. Companiile aeriene iraniene nu pot achiziționa piese de schimb originale, nu pot beneficia de servicii de mentenanță autorizate și nu au acces la actualizările de software sau la programele de siguranță ale producătorilor. Ca urmare, multe aeronave sunt menținute în funcțiune prin canibalizarea altor avioane, prin piese contrafăcute sau prin reparații improvizate, care nu respectă standardele internaționale. Această situație a dus la o rată a accidentelor și incidentelor mult mai mare decât media globală, iar autoritățile aviatice iraniene au fost criticate în repetate rânduri pentru lipsa de transparență și pentru tolerarea unor practici periculoase.
Incidentul de la Mashhad nu este un caz izolat. În ultimii ani, au existat mai multe rapoarte despre avioane iraniene care au suferit defecțiuni grave în zbor, de la pierderi de presurizare la incendii de motoare. În 2018, un avion al companiei Iran Aseman Airlines s-a prăbușit în munții Zagros, ucigând toți cei 66 de pasageri și membri ai echipajului. Ancheta a indicat că aeronava, un ATR-72, avea probleme tehnice cunoscute, dar nu fusese retrasă din uz. De asemenea, în 2020, un avion al companiei Ukraine International Airlines a fost doborât accidental de forțele iraniene, dar incidentul a scos la iveală și problemele de coordonare și securitate din spațiul aerian iranian.
Cu toate acestea, autoritățile iraniene au încercat să minimalizeze riscurile, invocând faptul că sancțiunile sunt principala cauză a problemelor și că țara face tot posibilul pentru a menține siguranța zborurilor. În realitate, însă, pasagerii iranieni sunt expuși unor pericole constante, iar mulți dintre ei nu au alternativă, deoarece transportul terestru este adesea dificil și lent. Companiile aeriene internaționale evită Iranul, iar zborurile interne sunt operate de o mână de companii locale, toate cu flote vechi și cu resurse limitate.
Reacția internațională la incidentul de la Mashhad a fost una de solidaritate cu pasagerii, dar și de îngrijorare cu privire la posibilitatea unui dezastru mai mare. Organizația Aviației Civile Internaționale (ICAO) a cerut în repetate rânduri Iranului să îmbunătățească standardele de siguranță, dar fără acces la tehnologie și piese de schimb, eforturile sunt sortite eșecului. Unii analiști sugerează că sancțiunile ar trebui relaxate în domeniul aviației civile, pentru a permite achiziționarea de piese și servicii de mentenanță, argumentând că siguranța pasagerilor nu ar trebui să fie o victimă a geopoliticii. Alții, însă, consideră că regimul iranian folosește aviația civilă ca scut pentru activități militare și că orice relaxare ar putea fi exploatată.
În timp ce autoritățile iraniene au anunțat că au deschis o anchetă asupra incidentului, pasagerii care au trăit momentele de groază vor rămâne cu traume pe viață. Unul dintre ei, citat de presa locală, a declarat: „Am crezut că este sfârșitul. Am văzut pereții crăpându-se și am auzit un zgomot infernal. Nu știu cum am supraviețuit.” Astfel de mărturii subliniază urgența unei soluții, dar și fragilitatea unei industrii care funcționează la limita colapsului.
Pe termen lung, este puțin probabil ca situația să se îmbunătățească fără o schimbare majoră a politicii internaționale. Până atunci, fiecare zbor intern în Iran rămâne o aventură riscantă, iar incidente precum cel de la Mashhad vor continua să apară, amintind lumii că sancțiunile au consecințe umane directe, dincolo de calculele politice.
De ce este important:
Acest incident nu este doar o știre senzațională despre un avion avariat, ci un semnal de alarmă privind impactul sancțiunilor asupra siguranței civile. El evidențiază modul în care embargourile americane, menite să preseze regimul iranian, pun în pericol vieți nevinovate. În plus, subliniază necesitatea unui dialog internațional care să separe aviația civilă de disputele geopolitice, pentru a preveni tragedii care ar putea fi evitate. Fiecare incident de acest tip crește riscul unui accident major, iar comunitatea internațională nu își poate permite să ignore această realitate.
