Parlamentul irakian l-a ales vineri pe politicianul kurd Nizar Amedi în funcția de președinte al Irakului, marcând astfel încheierea unui impas politic prelungit care a paralizat procesul de formare a guvernului timp de aproape cinci luni. Amedi, nominalizat de Uniunea Patiotică din Kurdistan (PUK), a obținut un succes zdrobitor în al doilea tur de vot, securizând 227 de voturi, în timp ce contracandidatul său independent, Muthanna Amin Nader, a primit doar 15 voturi. Alegerea sa reprezintă un moment de referință pentru peisajul politic irakian, marcat de fragiliate instituțională și de rivalități etnice și confesionale profunde.
Cu această nominalizare istorică, Nizar Amedi devine al șaselea șef de stat irakian de la răsturnarea regimului lui Saddam Hussein în cadrul invaziei conduse de Statele Unite în anul 2003. După anunțarea rezultatului votului, Amedi a urcat la tribuna parlamentului pentru a-și rosti discursul inaugural, în cadrul căruia a recunoscut deschis magnitudinea provocărilor cu care se confruntă națiunea irakiană. „Sunt pe deplin conștient de scară provocărilor cu care se confruntă țara noastră", a declarat noul președinte, subliniind totodată angajamentul său ferm de a colabora cu toate cele trei ramuri ale puterii în stat, respectând principiul fundamental pe care l-a numit „Irakul pe primul loc". De asemenea, politicianul kurd a condamnat în mod explicit atacurile care au vizat teritoriul irakian pe parcursul războiului purtat de Statele Unite și Israel împotriva Iranului, un conflict care a trimis unde de șoc în întreaga regiune.
Alegerea lui Amedi intervine într-un context geopolitic extrem de tensionat pentru întreaga zonă a Orientului Mijlociu. Irakul abia începe să digere consecințele războiului prelungit dintre Statele Unite și Israel, pe de o parte, și Iranul, pe de altă parte, un conflict care s-a încheiat cu un armistițiu anunțat la începutul acestei săptămâni. Pe parcursul ostilităților, grupări armate susținute de Iran și active pe teritoriul irakian au lansat atacuri asupra bazelor și facilităților diplomatice utilizate de forțele americane staționate în Irak. În replică, raiduri aeriene americane și israeliene care au vizat aceste grupări au provocat pierderi umane în rândul militarilor irakieni, generând o escaladare periculoasă a tensiunilor la granițele țării.
Cu toate acestea, după alegerea președintelui, atenția întregii scene politice irakiene se îndreaptă acum cu precădere către chestiunea numirii prim-ministrului, o problemă cu mult mai încărcată de consecințe și cu un potențial exploziv incomparabil mai mare. Sistemul de împărțire a puterii pe criterii sectare, instituit în Irak după invazia americană din 2003, prevede o structură rigidă în care funcția de prim-ministru revine obligatoriu unui politician șiiț, cea de președinte al parlamentului unui politician sunit, iar cea de președinte al republicii unui kurd. Această arhitectură constituțională, menită inițial să echilibreze relațiile dintre cele trei mari comunități religioase și etnice ale țării, a generat de-a lungul anilor numeroase conflicte și blocaje politice.
Coordonarea Framei, o alianță a partidelor șiite aliniate Iranului care deține majoritatea în parlament, a anunțat încă din luna ianuarie că îl va nominaliza pe fostul prim-ministru Nouri al-Maliki pentru un nou mandat în funcția de prim-ministru. Maliki, care a mai condus guvernul irakian între 2006 și 2014, rămâne o figură controversată atât pe plan intern, cât și internațional, criticile adresate administrației sale vizând în special acuzatiile de marginalizare a minorităților sunite și kurde, precum și reputația sa de lider autoritar. Anunțul nominalizării sale a provocat reacții vehemente pe multiple fronturi.
Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a transmis un mesaj ferm, amenințând că va retrage sprijinul american pentru Irak în cazul în care al-Maliki ar fi desemnat să formeze noul guvern. Această poziție transpune în termeni concreți tensiunea geopolitică mai largă dintre Washington și Tehran, Irakul ocupând o poziție strategică cheie în acest duel de interese. Din capitala americană, mesajul a fost limpede: Statele Unite nu sunt dispuse să accepte o realegere a lui Maliki, pe care îl consideră prea apropiat de Iran și insuficient de favorabil intereselor strategice americane în regiune.
Conform prevederilor constituției irakiene, Nizar Amedi dispune acum de un termen de 15 zile pentru a-i încredința formal desemnarea nominalizatului celui mai mare bloc parlamentar cu misiunea de a forma noul cabinet. Ulterior, acest cabinet trebuie să fie constituit în termen de 30 de zile de la desemnare. Amedi, în vârstă de 58 de ani, este un diplomat și funcționar public cu o carieră îndelungată, care a petrecut decenii în centrul vieții politice irakiene. A servit anterior în calitate de consilier de rang înalt pentru doi foști președinți ai țării, acumulând o expertiză vastă în domeniul diplomației și al administrației publice. De asemenea, a deținut funcția de ministru al mediului în perioada 2022-2024, o experiență care i-a oferit o perspectivă asupra provocărilor de dezvoltare durabilă cu care se confruntă națiunea.
Irakul a rămas fără un guvern funcțional timp de aproape 150 de zile de la alegerile parlamentare desfășurate în luna noiembrie a anului trecut. Această perioadă prelungită de incertitudine politică a paralizat procesul decizional la nivel guvernamental, afectând serviciile publice, proiectele de reconstrucție și capacitatea țării de a răspunde provocărilor economice și de securitate cu care se confruntă. Analiștii politici subliniază că alegerea președintelui reprezintă doar primul pas dintr-un proces complex și potențial conflictual, iar adevărata provocare o constituie negocierea intensă care va precede numirea prim-ministrului. Dinamica dintre interesele partidelor șiite, dorințele kurde, așteptările sunite și presiunile externe vor determina, în ultimă instanță, forma viitorului guvern irakian și direcția pe care o va lua țara în anii următori.
Pe plan extern, comunitatea internațională urmărește cu atenție evoluțiile din Irak, țară care continuă să fie un punct de intersecție între interesele marilor puteri din regiune și nu numai. Poziționarea geografică a Irakului, resursele sale energetice și stabilitatea sa internă au o relevanță strategică care depășește cu mult granițele țării. Succesul sau eșecul noului președinte în gestionarea acestor provocări complexe va modela nu doar viitorul Irakului, ci întreaga arhitectură de securitate și cooperare din Orientul Mijlociu.
Parlamentul irakian îl alege pe politicianul kurd Nizar Amedi în funcția de președinte, punând capăt unui blocaj politic de cinci luni
