Tensiunile dintre cele două foste republici sovietice au explodat practic la summitul UEEA din Kazahstan, pe 29 mai, când Putin, alături de liderii din Belarus, Kazahstan și Kârgâzstan, au semnat o declarație comună prin care cereau Armeniei să organizeze „cât mai curând posibil" un referendum pe tema aderării la Uniunea Europeană. Mai mult, Putin a lansat și o amenințare voalată, sugerând că ambițiile occidentale ale Armeniei ar putea duce la un „scenariu ucrainean" – o referință directă la invazia declanșată de Moscova împotriva Ucrainei în februarie 2022, care a început, în narațiunea Kremlinului, tocmai cu aspirațiile europene ale Kievului. Pentru cine știe să citească printre rânduri, mesajul a fost cât se poate de clar: mergeți pe drumul ăsta și veți vedea ce urmează.
Într-o alocuțiune video transmisă pe rețelele de socializare, Pashinyan a explicat de ce un referendum în acest moment ar fi complet lipsit de sens. „A pune o alegere teoretică în fața unui referendum nu este nici foarte înțelept, nici justificat", a declarat premierul armean, adăugând că relațiile cu Moscova se află într-o „fază de transformare profundă". Cu alte cuvinte, Armenia nu a aplicat încă oficial pentru statutul de candidat la UE, așa că orice vot ar fi prematur și ar face mai mult rău decât bine.
Presiuni economice masive înainte de alegeri
Moscova nu s-a limitat însă la declarații politice. Rusia a intensificat considerabil presiunea economică asupra Armeniei în pragul alegerilor parlamentare programate pe 7 iunie. Luni, autoritatea rusă de supraveghere sanitar-veterinară a suspendat importurile de pește și fructe de mare din Armenia, invocând presupuse încălcări ale normelor sanitare. Embargoul lovește puternic într-un sector care trimite aproximativ 30% din exporturi către Rusia. Și nu e singura măsură de acest gen: anterior, Moscova a impus interdicții similare pentru fructe, legume, flori, apă minerală și alcool – un tipar clasic al Kremlinului atunci când vrea să pedepsească un fost stat satelit care îndrăznește să ocolească orbita de influență moscovită.
Uniunea Europeană a reacționat prompt, acuzând luni Moscova că încearcă să sugrume economia armeană pentru a influența rezultatul scrutinului electoral. Nu e prima dată când Kremlinul recurge la astfel de tactici, iar semnalul transmis de Bruxelles este unul de susținere fermă a suveranității Armeniei.
De la aliat traditional la rivalitate deschisă
Relația dintre Armenia și Rusia a fost una de alianță strategică timp de decenii, însă ruptura a devenit evidentă în ultimii ani. Punctul de cotitură a fost eșecul Moscovei de a interveni în timpul ofensivei militare a Azerbaidjanului din 2023 în Nagorno-Karabakh, teritoriu disputat timp de zeci de ani între cele două foste republici sovietice. Armenia a pierdut atunci controlul asupra regiunii, iar sentimentul de trădare a fost profund în rândul populației și al elitei politice de la Erevan.
Procesul de diversificare a parteneriatelor s-a accelerat și mai mult după invazia rusă a Ucrainei din februarie 2022. Armenia a găzduit luna trecută primul său summit oficial cu UE, alături de o reuniune europeană mai largă la care a participat și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. De asemenea, președintele francez Emmanuel Macron a efectuat o vizită de stat în Armenia, care a stârnit critici vehemente din partea Kremlinului, mai ales după ce a apărut o înregistrare video în care Macron cânta în timp ce Pashinyan cânta la tobe – o imagine simbolică a apropierii dintre Erevan și Paris care a iritat profund Moscova.
Contextul geopolitic mai larg
Ceea ce se întâmplă acum între Armenia și Rusia nu este un episod izolat, ci parte dintr-un tablou geopolitic mult mai amplu. Multe state din fostul spațiu sovietic – nu doar Armenia, ci și Georgia, Moldova, Ucraina – încearcă să se distanțeze de orbita Moscovei și să se apropie de structurile occidentale. Fiecare astfel de mișcare este privită de Kremlin ca o amenințare directă la adresa intereselor sale strategice, iar arsenalul de presiuni – economic, energetic, politic, uneori chiar militar – este pus în mișcare cu o consecvență demnă de o cauză mai bune.
Alegerile din 7 iunie vor fi un test important pentru direcția în care merge Armenia. Sondajele sugerează că partidul lui Pashinyan ar putea câștiga, deși cu o majoritate mai restrânsă decât în scrutinurile anterioare. O victorie a actualului premier ar consolida pivotarea spre Vest, în timp ce o victorie a forțelor pro-ruse ar putea inversa cursul și ar aduce Armenia înapoi în brațele Moscovei.
Pentru Kremlin, pierderea Armeniei ar fi o nouă lovitură dureroasă, după ce a pierdut deja Ucraina, iar Georgia se află într-un proces de deteriorare a relațiilor cu Moscova. Influența rusă în Caucazul de Sud se erodează vizibil, iar ceea ce a fost cândva considerat „curtea din spate" a Rusiei se transformă rapid într-o zonă de competiție acerbă între marile puteri.
În tot acest joc de putere, Pashinyan încearcă o manevră delicată: să mențină relațiile cu Moscova suficient de funcționale pentru a nu provoca o reacție și mai dură, dar în același timp să continue apropierea de UE și de Occident. Este o echilibristică politică de mare finețe, iar rezultatul alegerilor din iunie va determina dacă Armenia va reuși să-și consolideze noua traiectorie sau dacă va fi nevoită să revină sub tutela Moscovei.
De ce este important:
Acest conflict dintre Armenia și Rusia ilustrează o tendință geopolitică majoră a epocii noastre: erodarea sferei de influență a Moscovei în fostul spațiu sovietic. Pentru România și pentru întreaga regiune a Mării Negre, ceea ce se întâmplă în Caucazul de Sud are implicații directe – de la securitatea energetică, la rutele comerciale, la stabilitatea regională. Dacă Armenia reușește să finalizeze tranziția spre Vest, acest lucru ar putea accelera procese similare în alte state din regiune, slăbind și mai mult poziția strategică a Rusiei. În același timp, presiunile economice ale Moscovei demonstrează că Kremlinul nu acceptă pasiv pierderea influenței și este dispus să folosească toate instrumentele disponibile – de la embargouri comerciale la amenințări voalate – pentru a-și menține controlul. Alegerile din 7 iunie nu sunt doar un scrutin intern armean, ci un test al rezistenței unui stat mic în fața presiunii unei mari puteri vecine, iar rezultatul va trimite semnale importante în toată regiunea extinsă.
