Fawzi al-Najjar, un palestinian strămutat care locuiește într-una dintre taberele de refugiați, descrie o realitate sumbră: „Am căutat peste tot în Fâșie, dar totul este plin de oameni strămutați. Sunt un milion de oameni înghesuiți unii peste alții. Și am ajuns să trăim deasupra unei gropi de gunoi. Este o problemă uriașă. Ce putem face? Câini, pisici, purici și șobolani… uitați-vă la mâna mea!” Cu puține provizii medicale disponibile, palestinienii sunt nevoiți să recurgă la remedii de casă pentru a-și trata cei dragi, în timp ce eforturile autorităților sanitare de a opri răspândirea bolilor sunt grav îngreunate de blocada israeliană.
Purtătorul de cuvânt al ONU, Stephane Dujarric, a declarat că situația în locurile de strămutare continuă să se deterioreze. „Echipele de pe teren spun că dăunătorii și infecțiile cutanate sunt în creștere. În martie, astfel de infecții s-au triplat în taberele gestionate de ONU”, a spus el într-un briefing de presă. Dujarric a adăugat că „aproape 10.000 de persoane sunt afectate, față de aproximativ 3.000 în ianuarie” și a cerut acces mai mare pentru „intrarea de șampoane antipăduchi, loțiuni, produse de igienă, pesticide și insecticide, pentru a evita o urgență de sănătate publică și mai mare”.
În Khan Younis, sudul Gazei, lucrătorii sanitari dezinfectează cu disperare mii de corturi pentru a minimiza răspândirea infecțiilor, dar din cauza lipsei de materiale esențiale, multe tabere rămân netratate. Saeb Lagan, purtătorul de cuvânt al municipalității Khan Younis, a explicat: „În 26 de zile, am pulverizat peste 50.000 de corturi dintr-un total de 200.000. Ne luptăm cu incapacitatea de a asigura materialele necesare, deoarece pesticidele nu sunt disponibile pe piața locală.”
Sute de copii din Deir el-Balah, centrul Gazei, suferă de scabie, varicelă și alte afecțiuni cutanate legate de igiena precară și spațiile supraaglomerate. Dr. Salim Ramadan, medic generalist în Gaza, avertizează: „Bolile de piele se răspândesc rapid prin contact direct. Nu putem preveni acest contact. Tratamentul este extrem de dificil acum, deoarece medicamentele nu sunt disponibile, iar condițiile necesare după tratament – nutriție adecvată, ventilație și igienă – lipsesc cu desăvârșire.”
Blocada israeliană, impusă după atacurile din 7 octombrie 2023 și menținută chiar și după așa-numitul armistițiu, a sufocat sistemul medical din Gaza. Medicamentele pentru boli de piele, dezinfectanții, săpunul și apa curată sunt bunuri rare. Organizațiile umanitare avertizează că, fără o intervenție urgentă, vara aceasta va aduce o explozie a cazurilor de scabie, impetigo, infecții fungice și alte boli care pot deveni letale pentru copiii subnutriți și imunodeprimați.
Pe lângă suferința fizică, există și o dimensiune psihologică: mâncărimile constante, rănile deschise și stigmatizarea socială adâncesc trauma unei populații deja sfâșiate de război. Mamele își văd copiii plângând de durere, fără a putea face nimic. „Nu avem nimic – nici creme, nici antibiotice, nici măcar apă să-i spălăm”, spune Umm Ahmed, o mamă din tabăra de la Jabalia. „Copilul meu are răni pe tot corpul și nu știu ce să-i dau.”
Comunitatea internațională este acuzată de inacțiune. Deși apelurile ONU pentru încetarea blocadei și permiterea ajutoarelor medicale sunt constante, Israelul continuă să restricționeze intrarea bunurilor esențiale, invocând motive de securitate. Organizațiile pentru drepturile omului consideră această blocadă o formă de pedeapsă colectivă, interzisă de dreptul internațional umanitar.
În acest context, vara nu aduce doar căldură, ci și o amenințare mortală. Fără acces la medicamente, fără apă curată și fără posibilitatea de a menține igiena, sute de mii de oameni – majoritatea copii și femei – sunt expuși unor boli care, în condiții normale, ar fi ușor de tratat. „Este o catastrofă care poate fi evitată”, spune dr. Ramadan. „Dar avem nevoie de voință politică și de acțiune imediată.”
De ce este important:
Această criză sanitară din Gaza nu este doar o problemă locală, ci un test al umanității și al respectării dreptului internațional. Răspândirea bolilor de piele în taberele de refugiați, în condiții de blocadă și lipsă de asistență medicală, relevă eșecul comunității internaționale de a proteja civilii. Fiecare zi de întârziere în furnizarea de ajutoare medicale și în ridicarea blocadei înseamnă mai multă suferință și mai multe vieți pierdute. Este un semnal de alarmă că, dincolo de armistiții și negocieri, realitatea de pe teren rămâne una de devastare și inegalitate. Atenția globală trebuie să se îndrepte urgent către această criză tăcută, înainte ca vara să transforme o urgență într-un dezastru de proporții.
