Sean Parnell, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, a declarat sâmbătă că departamentul este „activ concentrat” pe creșterea achizițiilor de muniții pentru a oferi „arme de care războinicii noștri au nevoie, în ritmul cerut de amenințare”. Oficialul a confirmat că în ultima săptămână s-au făcut eforturi semnificative pentru a grăbi procesul, dar a insistat că aceasta face parte dintr-un efort mai amplu de modernizare, care a început înainte de conflictul de cinci luni cu Iranul.
Un memoriu care nu suportă amânări
Secretarul adjunct al Apărării, Steve Feinberg, a transmis miercuri o scrisoare liderilor din industria de apărare, oferindu-le maximum 21 de zile pentru a prezenta planuri care să vizeze „termene de livrare semnificativ mai rapide și mai agresive și/sau creșterea producției pentru capacități critice”, potrivit unui memoriu obținut de The Washington Post.
„Ciclurile de dezvoltare de ani de zile nu sunt acceptabile”, a scris Feinberg în memoriu. „Trebuie să accelerăm dramatic programele și să ne extindem capacitatea de producție acum.” Tonul ferm al acestui document reflectă urgența situației: luptele recente cu Iranul au consumat o parte semnificativă din stocurile deja reduse de interceptoare avansate de rachete ale armatei americane.
Cifrele care îngrijorează analiștii
Potrivit unei analize realizate de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), un think tank de la Washington, stocurile de interceptoare Patriot au scăzut dramatic. Dacă înainte de război existau 2.330 de astfel de interceptoare, la momentul intrării în vigoare a armistițiului din aprilie numărul lor scăzuse la 1.030. După luptele recente, stocul este estimat acum între 759 și 827 de unități, o scădere de cel puțin 65% față de perioada anterioară conflictului.
Situația interceptoarelor THAAD nu este mai bună. Numărul acestora a scăzut de la 452 înainte de război la între 232 și 262 la începutul armistițiului din aprilie. Deși SUA au reușit să completeze parțial inventarul, ajungând la între 234 și 278 de interceptoare, stocul rămâne cu cel puțin 38% mai mic decât înainte de conflict.
Riscuri strategice și compromisuri periculoase
Analiștii atrag atenția că aceste deficite ar putea avea consecințe grave asupra securității forțelor americane. Inventarele reduse de interceptoare Patriot și THAAD ar putea forța SUA și aliații lor din Orientul Mijlociu să își asume riscuri mai mari pentru a conserva aceste sisteme de apărare aeriană. Concret, forțele americane ar putea lansa mai puține rachete împotriva dronelor și rachetelor iraniene care se apropie, ceea ce crește probabilitatea ca unele dintre acestea să treacă de apărare.
„Nu mai avem multe [interceptoare] rămase și nu există substitute bune”, a declarat pentru Al Jazeera colonelul în retragere Mark Cancian, unul dintre autorii analizei CSIS. „Dacă rămânem fără Patriot, atunci rachetele trec.” Această declarație sumbră subliniază vulnerabilitatea în care se află forțele americane în regiune.
Trump neagă problemele, dar realitatea vorbește de la sine
Președintele Donald Trump a reacționat cu iritare la rapoartele publice privind deficitul de muniții. Joi, el a negat din nou că SUA s-ar confrunta cu un dezavantaj strategic în ceea ce privește stocurile de arme după cinci luni de război. „SUA au cantități masive de «muniții», în special de anumite tipuri”, a scris Trump pe contul său de Truth Social. El a adăugat că „cantități mari sunt fabricate și expediate în SUA după cum este necesar” și că contractorii de apărare „construiesc cel mai mare număr de fabrici și uzine din istoria țării noastre”.
Cu toate acestea, realitatea de pe teren contrazice aceste asigurări. Sâmbătă, Parnell a confirmat că memoriul lui Feinberg privind accelerarea producției de arme este „real” și că „va informa bugetul pentru anul fiscal 2028 transmis Congresului pentru finanțare, fiind pe deplin consecvent cu efortul nostru continuu de a reconstrui baza industrială de apărare”.
Lupta pentru buget în Congres
Un proiect de lege privind cheltuielile de apărare este în prezent blocat în Congres, legislatorii fiind nemulțumiți de acțiunile militare ale lui Trump împotriva Iranului și opunându-se cererii Casei Albe de a crește substanțial cheltuielile Pentagonului la 1,5 trilioane de dolari, față de aproximativ 900 de miliarde de dolari anul trecut.
Această blocare parlamentară vine într-un moment critic, când armata americană are nevoie disperată de resurse pentru a-și reface stocurile. Experții avertizează că, chiar și cu o infuzie masivă de fonduri, va dura probabil cel puțin trei ani pentru a readuce interceptoarele Patriot și THAAD la nivelurile de dinainte de război.
Eforturi de producție și parteneriate strategice
La începutul acestei luni, Departamentul Apărării a semnat un nou acord cu giganții din industria de apărare Lockheed Martin și Northrop Grumman, într-un efort de a crește capacitatea de producție pentru componentele utilizate în sistemele de apărare antirachetă. Acest parteneriat este văzut ca un pas necesar, dar insuficient, pentru a face față cererii tot mai mari.
Problema nu este doar una de producție, ci și de timp. Fabricarea interceptoarelor avansate este un proces complex, care implică lanțuri de aprovizionare sofisticate și teste riguroase. Chiar și cu accelerarea producției, este puțin probabil ca stocurile să fie complet refăcute înainte de finalul anului 2027, potrivit estimărilor experților.
O lecție dureroasă despre pregătirea militară
Acest episod evidențiază o problemă structurală mai profundă a strategiei militare americane: dependența de stocuri limitate de muniții de înaltă tehnologie, care sunt extrem de costisitoare și greu de produs în cantități mari. Războiul cu Iranul a demonstrat că nici cea mai puternică armată din lume nu este imună la epuizarea resurselor atunci când conflictul se prelungește.
În timp ce Pentagonul încearcă să grăbească producția, iar Trump minimizează problemele, rămâne întrebarea esențială: va putea industria americană de apărare să țină pasul cu cerințele unui război modern prelungit? Răspunsul la această întrebare va determina nu doar securitatea forțelor americane din Orientul Mijlociu, ci și capacitatea SUA de a-și proiecta puterea militară la nivel global în anii următori.
De ce este important:
Această situație are implicații profunde nu doar pentru securitatea națională a SUA, ci și pentru echilibrul geopolitic global. Un Pentagon cu stocuri de muniții epuizate este un partener mai puțin credibil pentru aliați și o țintă mai tentantă pentru adversari. Deciziile luate în următoarele săptămâni privind bugetul de apărare și accelerarea producției vor modela capacitatea militară americană pentru următorul deceniu. Mai mult, această criză a stocurilor ar putea forța o reevaluare fundamentală a modului în care SUA își planifică războaiele și își dimensionează arsenalul, cu consecințe directe asupra stabilității regionale și a raporturilor de forță la nivel mondial.
