Grădina se află pe un teren de 387 de acri, donat în 1888 special pentru uzul veteranilor. În 2012, o investigație NPR a dezvăluit că VA folosea campusul pentru tot felul de activități discutabile, în timp ce mii de veterani dormeau pe străzi. După multe procese, proteste și promisiuni guvernamentale, s-au construit locuințe pentru peste 1.200 de veterani, iar pe tot campusul sunt șantiere. Dar proiectele sunt cu ani în urmă față de program. Administrația Trump a trimis un mesaj mixt: președintele a promis să accelereze construcția, dar nu a finanțat niciun pat nou în cererea bugetară a acestui an. VA a spus NPR că finanțarea va veni mai târziu. Iar Casa Albă a cerut oficialilor VA și activiștilor să semneze acorduri de confidențialitate legate de construcția din campus, stârnind plângeri bipartizane din partea Congresului.
Follmer cunoaște îndeaproape tumultul din campus. Pentru el, grădina este o evadare. Dar spune că este și o parte esențială a ceea ce acest campus VA are nevoie, dacă vrea să fie o comunitate, nu doar un adăpost imens pentru persoane fără adăpost. „Veteranii sunt puțin supărați pentru că ajung atât de departe în campusul de Nord și nu există supermarketuri, cafenele, nimic. Trebuie să le spun mereu să aibă răbdare, ceva va veni, iar apoi este datoria noastră, ca veterani, să profităm la maximum de asta”, explică el.
Visul este de a face din acest loc o comunitate în care veteranii să vrea să locuiască permanent, nu doar atunci când își revin. Există suficient spațiu pentru locuințe preferențiale pentru sute de veterani din clasa de mijloc care lucrează la spitalul VA sau pentru studenți veterani. Follmer vrea să organizeze proiecții de filme în amfiteatrul natural de sub grădină. Veteranii care se recuperează de dependențe au nevoie de activități care să le ocupe timpul, spune el, și poate să îi inspire. „În fiecare joi, de la răsărit până la apus, suntem aici cu grădinari experți. Când ceva a fost neglijat 20 de ani, acum învățăm ce să păstrăm, ce să aruncăm. Aceasta este dovada că un an de consecvență poate învinge 20 de ani de neglijență”, spune Follmer.
Veteranii fac voluntariat în fiecare joi. Un veteran al Forțelor Aeriene vine și petrece toată ziua sfărâmând crengi pentru a face mulci, un fel de meditație. Alții vin doar să se bucure de serenitate. „Le spunem mereu veteranilor: «Nu trebuie să veniți aici să lucrați. Simplul act de a păși în grădină justifică scopul ei»”, adaugă Follmer.
Grădina umple o grotă pe partea de nord a imensului campus. Follmer, care este și consilier al comitatului Los Angeles pentru afaceri militare și ale veteranilor, lucrează cu veterani fără adăpost pe străzile dure ale orașului. Pentru el, grădina este un refugiu. El vede în această restaurare o paralelă cu propria sa viață și cu cea a multor alți veterani care își găsesc drumul aici. „În fiecare joi, de la răsărit până la apus, suntem aici cu grădinari experți. Când ceva a fost neglijat 20 de ani, acum învățăm ce să păstrăm, ce să aruncăm. Aceasta este dovada că un an de consecvență poate învinge 20 de ani de neglijență”, spune el, privind frumusețea încă neterminată a grădinii.
Există un lanț de iazuri cu pești koi și pești aurii uriași, precum și arțari japonezi proaspăt plantați. Follmer speră să aibă în curând stupi activi. Grădina a fost construită în 1968, iar acum, prin eforturile voluntarilor, devine din nou un loc de pace. „Veteranii sunt puțin supărați pentru că ajung atât de departe în campusul de Nord și nu există supermarketuri, cafenele, nimic. Trebuie să le spun mereu să aibă răbdare, ceva va veni, iar apoi este datoria noastră, ca veterani, să profităm la maximum de asta”, explică el.
În timp ce administrația Trump promitea să accelereze construcția de locuințe pentru veterani, realitatea este că bugetul nu a inclus fonduri pentru noi paturi. Follmer și alți voluntari continuă să lucreze, demonstrând că inițiativa locală poate face diferența. Grădina nu este doar un spațiu verde, ci un simbol al vindecării și al comunității. „Când ceva a fost neglijat 20 de ani, acum învățăm ce să păstrăm, ce să aruncăm. Aceasta este dovada că un an de consecvență poate învinge 20 de ani de neglijență”, spune Follmer.
De ce este important:
Această poveste subliniază modul în care veteranii își asumă propria vindecare și construirea comunității, în ciuda promisiunilor guvernamentale neîmplinite. Ea demonstrează că spațiile verzi și activitățile comunitare pot juca un rol crucial în recuperarea și integrarea celor care au servit țara. În plus, evidențiază discrepanța dintre retorica politică și realitatea finanțării pentru veteranii fără adăpost, aducând în prim-plan nevoia de acțiuni concrete.
