Fujimori, o figură cunoscută în politica peruană, fiică a fostului președinte Alberto Fujimori și fostă primă doamnă, a subliniat importanța acestei decizii într-un context în care Peru se confruntă cu o escaladare a violenței și a criminalității. „Apreciem această oportunitate de a ne alătura inițiativei, pentru că, după ce am înfruntat terorismul în trecut, știm cât de dificil este să combați criminalitatea astăzi”, a declarat Fujimori, vizibil hotărâtă să abordeze problemele de securitate care au dominat agenda sa electorală.
Vizita lui Rubio la Lima a fost încununată și de o ceremonie simbolică: administrația peruană i-a acordat secretarului de stat american Ordinul Soarelui, una dintre cele mai înalte distincții civile ale țării. Acest gest subliniază apropierea dintre cele două administrații și dorința Perului de a-și consolida parteneriatul strategic cu Washingtonul.
„Scutul Americilor”, cunoscut și sub numele de Coaliția Americană Anticartel (ACCC), nu este doar o simplă structură de cooperare. Alianța pledează pentru o implicare militară mai profundă în lupta împotriva crimei, o abordare care a stârnit deja controverse în mai multe state latino-americane. Rubio a încercat să prezinte inițiativa ca pe un mecanism de protecție a suveranității naționale, nu ca pe o ingerință străină. „Este un scut împotriva acestor amenințări la adresa suveranității națiunilor independente”, a explicat Rubio. „Este un scut împotriva acestor grupuri criminale transnaționale care, în multe cazuri, au mai mulți bani și echipamente militare mai bune decât statul. Acest lucru este inacceptabil, iar singura modalitate de a le învinge este să le înfruntăm cu fermitate.”
Contextul în care se face această mutare este unul extrem de tensionat. Peru este al doilea mare producător de cocaină din lume, după Columbia, iar rapoartele privind infracțiuni precum extorcarea au crescut vertiginos în ultimii ani. Fujimori a câștigat alegerile din iulie pe un val de promisiuni dure în materie de securitate, iar aderarea la alianța condusă de SUA pare a fi primul pas concret în această direcție.
Cu toate acestea, implicarea Washingtonului în regiune rămâne un subiect extrem de sensibil, având în vedere istoricul intervențiilor americane și sprijinul acordat unor lideri de dreapta acuzați de abuzuri ale drepturilor omului. Corespondenta Al Jazeera, Teresa Bo, a explicat că această cooperare mai strânsă a generat temeri reale în rândul populației privind erodarea suveranității latino-americane. „Acest lucru a stârnit multă teamă în rândul multor oameni din această parte a lumii cu privire la ceea ce ar putea aduce o influență mai mare a Statelor Unite, o influență militară americană”, a spus Bo.
Rubio a încercat să calmeze aceste temeri, dând asigurări că SUA nu vor acționa decât cu permisiunea autorităților locale. „Nu vom face nimic din ceea ce partenerii noștri nu ne cer să facem. Nu vrem să facem mai puțin decât ne cereți, dar nu vom face nici mai mult decât ne cereți”, a declarat el. Cu toate acestea, în Lima, protestatarii s-au adunat în fața clădirii guvernamentale unde avea loc întâlnirea dintre Fujimori și Rubio. Unii dintre ei purtau pancarte pe care scria: „Marco Rubio afară din Peru, nu la Scutul Americilor”. „Am spus că Peru nu este colonia nimănui și nu este grădina din spate a niciunei țări din lume”, a spus Soledad Lozano, una dintre protestatare, exprimând sentimentul unei părți semnificative a populației.
Dincolo de aspectele de securitate, vizita lui Rubio are și o puternică dimensiune economică și geopolitică. Administrația Trump a indicat clar că dorește ca țări precum Peru să se distanțeze de China, care a depășit SUA ca principal partener comercial al Perului. În februarie, administrația Trump a criticat Peru pentru că a permis Chinei să construiască un mega-port în Chancay, avertizând că „banii chinezești ieftini costă suveranitate”.
„China are investiții majore în Peru chiar acum”, a explicat Bo. „Controlează un port situat la 80 de kilometri de Lima, iar ceea ce încearcă SUA să facă este să-și sporească prezența în emisfera vestică și să reducă puțin din dependența economică pe care multe țări din America Latină o au de China.”
Peru este crucial nu doar pentru strategia de securitate a SUA în America Latină, ci și pentru interesele sale economice. Este o sursă importantă de resurse minerale, fiind al treilea mare producător mondial de cupru. În ianuarie, Washington a desemnat Peru drept aliat major non-NATO, iar Departamentul de Stat american a aprobat o posibilă vânzare de echipamente militare străine în valoare de 1,5 miliarde de dolari pentru lucrări la baza navală Callao, principalul hub naval al Perului, situat în apropiere de Lima.
Această apropiere accelerată dintre Lima și Washington marchează o schimbare semnificativă în echilibrul de putere din regiune. Pe de o parte, Fujimori își consolidează poziția internă printr-o alianță puternică cu SUA, promițând rezultate concrete în lupta împotriva criminalității. Pe de altă parte, criticii avertizează că această dependență crescândă de Washington ar putea submina autonomia decizională a Perului și ar putea alimenta tensiuni sociale într-o țară deja divizată.
Rămâne de văzut dacă „Scutul Americilor” va aduce rezultatele promise în materie de securitate sau dacă va deveni un nou simbol al intervenționismului american în America Latină. Cert este că Peru a făcut o alegere clară de aliniere geopolitică, iar consecințele acestei decizii se vor resimți atât pe plan intern, cât și în relațiile sale cu ceilalți actori regionali și globali.
De ce este important:
Aderarea Perului la „Scutul Americilor” reprezintă o schimbare majoră în peisajul geopolitic al Americii Latine, cu implicații profunde pentru echilibrul de putere regional. Această decizie nu doar că întărește influența SUA într-o regiune istoric reticentă la intervenții externe, dar creează și o linie de demarcație clară între țările care aleg să se alinieze Washingtonului și cele care caută o cale mai independentă, inclusiv prin apropierea de China. Pentru România și Europa, acest eveniment este relevant deoarece ilustrează dinamica competiției dintre marile puteri pentru resurse și influență, o competiție care redefinește alianțele tradiționale și care ar putea avea efecte de undă asupra securității globale și a lanțurilor de aprovizionare cu resurse critice.
