Într-un scrutin care reflectă profundele turbulențe politice care au caracterizat această țară andină în ultimii ani, Peru organizează duminică alegeri prezidențiale și legislative, în cadrul cărora aproximativ 27 de milioane de cetățeni sunt chemați să-și exercite dreptul de vot. Cu 35 de candidați înscriși în cursa pentru Palatul Prezidențial de la Lima, niciun favorit clar nu se conturează, ceea ce face probabilă organizarea unui tur doi în data de 7 iunie.
Instabilitatea politică cronică care a afectat Peru în ultimul deceniu reprezintă fundamentul acestei crize electorale. De la eliminarea fostului președinte Pedro Pablo Kuczynski, în anul 2018, și până în prezent, națiunea andină a asistat la o schimbare extraordinară la vârful puterii executive, nu mai puțin de opt președinți succedându-se în fruntea statului în mai puțin de șapte ani. Această rată alarmantă de rotație la nivelul șefiei statului a fost alimentată de proceduri de demitere rapidă, scandaluri de corupție și dezordine politică endemică.
Punctul central al actualei campanii electorale îl reprezintă dezamăgirea profundă a electoratului față de clasa politică în ansamblu. În cartierele periferice ale capitalei Lima, vânzătoarea Gloria Padilla exprima sentimentul dominant printre mulți alegători: „Peru este în haos, și nu există niciun candidat care să merite votul meu. Nu aș vota pe nimeni. Sunt atât de dezamăgită de toți cei care dețin puterea."
Deplasându-se într-o altă zonă a metropolei, cetățeanca Fernandez a declarat pentru agenția de presă AFP o poziție și mai tranșantă: „Am fost guvernați doar de hoți corupți și ticăloși." Această retorică reflectă o ruptură tot mai pronunțată între populație și establishment-ul politic, un fenomen care traversează spectrul ideologic.
În acest context polarizat, candidatura conservatoare a lui Keiko Fujimori domină spațiul publicitar și dezbaterile electorale. Fostul candidat în trei scrutine prezidențiale precedente, unde de fiecare dată a acces în finală, Fujumori reprezintă continuitatea unei dinastii politice care a marcat istoria contemporană a Peru. Moștenitoarea indirectă a regimului tatălui său, Alberto Fujimori, condamnat pentru încălcări ale drepturilor omului și acte de corupție înainte de decesul său survenit în 2024, încearcă să se poziționeze ca garant al ordinii și stabilității economice. Cu toate acestea, candidatura sa rămâne extrem de controversată din cauza moștenirii familiale toxice.
Cu ocazia zilei premergătoare alegerilor, Fujimori a declarat pentru AFP că, în cazul în care ar câștiga scrutinul, ar restaura ordinea în primele 100 de zile ale mandatului său, trimițând armata în închisori, expulzând migranții clandestini și consolidând controalele la frontierele țării. Această retorică hardliner a atras atenția analiștilor care văd în ea o încercare de a capitaliza temerile legate de criminalitatea crescândă.
La polul opus al spectrului politic, Ricardo Belmont, fost primar al capitalei Lima, candidează din partea formațiunii de centru-stânga Civic Party Obras. Conform sondajelor de dinaintea scrutinului, acesta ocupa poziția secundă, devansând semnificativ competitorii mai experimentați. Originile sale populiste și experiența administrativă în cea mai mare metropolă a țării i-au conferit un avantaj în rândul alegătorilor dezamăgiți de politicienii tradționali.
O figură care a captat atenția opiniei publice este comedianul Carlos Álvarez, care se află pe locul al treilea în preferințele electoratului. Platforma sa electorală pune accent pe lupta împotriva criminalității, un subiect extrem de sensibil într-o țară în care rata omuciderilor s-a dublat în ultimul deceniu. Accesul său la voturile tinerilor și ale celor dezamăgiți de establishment pare să fie principala sa resursă strategică.
Printre candidații mai puternic discutabili se numără și un fost primar cu poziții extreme, care s-a autocomparat cu un porc din desene animate, o figură care ilustrează grotescul în care a degenerat această cursă electorală. Prezența unui magnat media între candidați subliniază totodată tendința de oligarhizare a politicii peruane.
Din punct de vedere logistic, secțiile de votare și-au deschis porțile la ora 7:00, ora locală (12:00 GMT), și vor rămâne funcționale până la ora 17:00 (22:00 GMT). Primele rezultate provizorii sunt așteptate la scurt timp după închiderea urnelor, deși contestațiile și tensiunile post-electorale rămân o probabilitate reală într-un climat politic atât de tensionat.
Analiza experților sugerează că, dată fiind dispersia voturilor între numeroșii candidați, niciunul dintre aceștia nu va obține cele 50 de procente necesare pentru a câștiga din primul tur. Această situație face din scrutinul din 7 iunie un moment crucial pentru viitorul democratic al țării, în care alegătorii vor trebui să decidă între proiecte politice fundamental divergente.
Economia Peru, deși relativ stabilă comparativ cu vecinii săi din regiune, continuă să se confrunte cu provocări structurale majore, inclusiv dependența de extracția minerită și vulnerabilitatea la fluctuațiile piețelor internaționale. Acești factori adaugă o dimensiune economică crucială acestor alegeri, în care viitorul președinte va trebui să navigheze între cerințele creditorilor externi și așteptările unei populații epuizate de instabilitatea politică.
Pe plan extern, comunitatea internațională urmărește cu interes evoluțiile din această țară sud-americană, importantă din punct de vedere geopolitic și economic. Rolul Peru în lanțurile de aprovizionare globale și poziția sa strategică în America Latină fac din acest scrutin un moment de reverberație pentru întreaga regiune.
Peru votează pentru al nouălea președinte în mai puțin de un deceniu
