În adâncul provincei Katanga din Republica Democrată Congo, acolo unde pădurea tropicală întâlnește apele sălbatice, cercetătorii au descoperit unul dintre cele mai uimitoare comportamente animale documentate vreodată. Este vorba despre o specie de pește de dimensiuni reduse, numită științific Parakneria thysi, cunoscută popular sub numele de „shellear", care are capacitatea extraordinară de a escalada vertical versanții abrupți ai cascadelor, ridicându-se la înălțimi de până la cincisprezece metri. Această realizare este cu atât mai surprinzătoare cu cât peștele în sine abia dacă depășește dimensiunea unei chipsuri, fiind de mărimea unei prăjituri subțiri de tip french fry. Descoperirea a fost prezentată în detaliu într-un studiu publicat în prestigioasa revistă Scientific Reports, care oferă o analiză comprehensivă atât a comportamentului acestor pești, cât și a trăsăturilor anatomice care le permit să învingă gravitația într-un mod pe care biologii nu l-au mai întâlnit niciodată pe continentul african.
Povestea cercetării a început acum mai bine de șaptesprezece ani, când Auguste Chocha Manda, cercetător la Université Lubumbashi din Republica Democrată Congo, s-a deplasat la cascada Luvilombo, situată în partea de sud a țării. În timpul uneia dintre observațiile sale, Manda a asistat la un spectacol care i-a răpit respirația: mii de pești minusculi se aflau în proces de urcare a falezelor stâncoase abrupte ale cascadei, unele atingând înălțimi de cincisprezece metri. Impresionat de ceea ce vedea, Manda a reușit să filmeze fenomenul, însă, din nefericire, înregistrările sale au fost pierdute ulterior. Amintirea acelei zile a rămas însă o poveste fără dovezi concrete, un secret al naturii care aștepta să fie redescoperit și demonstrat științific.
Ani mai târziu, un student masterand pe nume Pacifique Kiwele Mutambala, în prezent doctorand la aceeași universitate, a decis să readucă la viață cercetarea lui Manda. Cu determinare și echipament minimal, Mutambala a petrecut mai multe sezoane ploioase în preajma zgomotoasei cascade Luvilombo, încercând să observe și să documenteze comportamentul enigmatic al peștilor shellear. „Încerc să mă apropii de cascadă și să observ foarte clar ce sunt în stare să facă peștii", a declarat Mutambala pentru reporterii NPR. Eforturile sale nu au fost în zadar. Curând, el a început să observe mii de shellear care își croiau drum în sus pe suprafața verticală a stâncii, părând să sfideze toate legile fizicii. Această comportare a stârnit un interes deosebit în rândul comunității științifice internaționale, care nu întâlnise anterior un astfel de comportament migrator la peștele african.
Emmanuel Vreven, ihtiolog la Muzeul Regal pentru Africa Centrală din Belgia și coautor al studiului, a subliniat cât de neobișnuită este această descoperire: „Dacă ai întreba o persoană obișnuită dacă peștii pot urca cascade, majoritatea ți-ar spune că ești nebun. Ei bine, acest lucru există și se întâmplă în realitate." Comportamentul de escaladare a cascadelor fusese documentat la pești din alte regiuni ale lumii, însă niciodată pe continentul african, ceea ce face din această descoperire un moment de referință în istoria ihtiologiei.
Steven Cooke, ecolog specializat în pești la Universitatea Carleton din Ottawa, care nu a fost implicat direct în cercetare, a reacționat cu entuziasm la rezultate: „Această descoperire mi-a reconfirmat cât de uimitoare sunt peștii în general. Scara efortului este cu adevărat impresionantă. Pentru a înțelege mai bine proporțiile, gândiți-vă că ar fi ca și cum un somon ar încerca să treacă peste Cascada Niagara sau să escaladeze Turnul CN din Toronto." Această analogie colorată subliniază cât de disproportionată este performanța shellearilor în raport cu dimensiunile lor minuscule.
Cercetătorii și-au pus o întrebare fundamentală: cum reușesc acești pești să urce o stâncă verticală? Pentru a răspunde, echipa a analizat în detaliu mișcările peștilor din înregistrările video și a efectuat tomografii computerizate pentru a examina anatomia internă a speciei. Descoperirile au relevat un arsenal impresionant de adaptări anatomice. Peștii shellear se susțin pe verticală cu ajutorul înotătoarelor pelvice situate în partea posterioară a corpului, care funcționează precum un ancoraj de stabilizare. Înotătoarele pectorale din partea anterioară sunt dotate cu o serie de cârlige microscopice care funcționează similar cu velcro-ul, oferind o aderență excelentă la suprafața stâncii ude. În plus, scheletul pectoral al peștelui include un arc osos robust și bine dezvoltat, care susține musculatura necesară pentru a genera forța de tracțiune necesară urcării.
Vreven a detaliat mecanismul de deplasare: „Se pot observa undulații laterale ale peștelui într-un ritm foarte rapid. Este ca și cum ar înota vertical, ondulându-și corpul treptat în sus." Această mișcare, denumită de cercetători „explozie de putere" sau power burst, constă în impulsuri scurte și puternice urmate de perioade de pauză. Când shellearul ajunge pe o porțiune plană a stâncii, se oprește pentru a-și recapăta energia, după care inițiază un nou impuls. Interesant este că cea mai mare parte a timpului este de fapt dedicată odihnei, escaladarea completă durând aproximativ zece ore. Unii pești rămân agățați de surplombe stâncoase, chiar și în poziție inversată, iar cei care cad trebuie să reînceapă întregul proces de la început.
Studiul a evidențiat și câteva constrângeri biologice ale acestui comportament. Nu toți peștii din specie reușesc să escaladeze cascada. Doar exemplarele cu o lungime de câteva centimetri sau mai mici participă la ascensiune. Vreven explică: „Peste o anumită dimensiune, peștii devin prea grei, iar animalul nu mai poate să-și susțină propria greutate până în vârful cascadei." De asemenea, shellearii nu urcă în centrul cascadei, unde curentul de apă este cel mai puternic, ci preferă zonele de stropire de la margini, unde debitul este mai slab și efortul necesar este redus considerabil.
Importanța acestei cercetări depășește simpla curiozitate științifică. Mutambala subliniază că studiul are implicații majore pentru biodiversitatea și conservarea regiunii. Cercetătorii suspectează că shellearii escaladează cascadele ca parte a unui comportament de migrație în amonte, în căutarea habitatelor de reproducere sau a zonelor bogate în hrană. Dacă acest comportament este corect identificat, atunci orice perturbare a debitului de apă al cascadei Luvilombo ar putea devasta populațiile locale de shellear, privându-le de accesul la resursele esențiale pentru supraviețuire. Această descoperire subliniază încă o dată cât de puțin știm încă despre biodiversitatea africană și cât de urgentă este necesitatea de a proteja ecosistemele unice ale continentului, înainte ca acestea să fie afectate ireversibil de activitățile umane.
Peștele alpinist: Specia fascinantă care escaladează cascade de 15 metri în Congo
