Bengalia de Vest, cu peste 90 de milioane de locuitori — mai mult decât populația Germaniei — este un stat unde peștele nu este doar hrană, ci parte integrantă din viața zilnică, ritualele religioase și memoria colectivă. De la preparatele tradiționale precum machher jhol (supă de pește) și ilish bhapa (pește hilsa la abur) până la ofrândele la templuri și la ceremonii de nunta, peștele este omnipresent. Chiar și în contexte interconfesionale — printre hindui și musulmani — consumul de pește transcendeze delimitările religioase, fiind un punct comun de identitate culturală. Un studiu din 2024 a arătat că aproximativ 65% din locuitorii Bengalii de Vest consumă pește săptămânal, ceea ce face din acest aliment un indicator puternic al modului de viață și al appartenenței la comunitate.
Însă, în contextul unei campanii electorale marcate de polarizare, peștele a devenit un simbol luptă pentru supremătatea culturală. Prim-ministrul Narendra Modi și echipa sa de la BJP au încercat de ani să-și extindă influența în Bengalia de Vest, un stat unde nu au niciodată reușit să câștige guvernarea, deși stăpânesc la nivel national. Dar fata de o populație profund legată de tradițiile culinare care includ pește și carne, BJP-a a fost de multe ori acusată de a promova o agenda vegetariană și hindutva care threatenă aceste obiceiuri. În statele gobernate de BJP din nordul Indiei, au fost interzise vânzarea de carne, au avut loc linșiri de musulmani acuzaţi de transport de carne de vacă, și au fost promosse politici care favorează o dietă strict vegetariană, asociată cu o imagine de „masculinitate hiper” și de identitate hindu militante.
În acest cadru, prima-ministra Bengalii de Vest, Mamata Banerjee — o figură carismatică, centristă și de lungă durere în politica regională — a construit o narativă puternica: dacă BJP-a va veni la putere, va interzice peștele, carne și chiar ouăle, atacând astfel identitatea bengaleză. Această afirmație, deși refuzată de BJP, a resonat puternic printre votori, în special în mediile rurale și urbane unde consumul de pește este o practică zilnică și profund înrădăcinată.
Analistul politic Biswanath Chakraborty, un psefolog de renumit din Bengalia de Vest, a declarat pentru Al Jazeera că această discuție despre pește a fost „construită de Mamata Banerjee”. El a explicat că, de ani, lidera regională a folosit peștele ca un simbol al identității bengaleză, transformând orice temă într-un instrument de mobilizare electorală. „În campanie, orice problemă este construită, și Mamata este campioana asta”, a spus Chakraborty. El a adăugat că, prin eforturile lor de a refuta acuzațiile de a vrea să interzică peștele, reprezentanții BJP-ului au ajutat de fapt să mențină discuția în centrul atenției, jucând pe terenul stabilit de adversar.
Utsa Ray, asistentă profesor la Universitatea Jadavpur din Kolkata și expertă în cultura culinară colonială a Bengalii, a confirmat importanța peștilui din punct de vedere geografic și istoric. Bengalia de Vest, poziționată lângă Golful Bengala și încrucișată de numeroase râuri (Ganga, Damodar, Hooghly), a fost deždy un teren favorabil pentru pescuit. Peștele a fost parte din ritualele hinduce și musulmane în zilele sărbătoare, deși există și secte care îl evită. Totuși, pentru majoritatea populației, peștele nu este doar hrană — este simbol de prosperitate, de tradiție și de apartenență.
În acest context, campaniera BJP-ului a încercat să-și imagineze imaginea prin gesturi neașteptate. După ce au fost priviți ca „strani” din cauza posturii lor vegetariene, reprezentanții au încercat să demonstreze că sunt deschiși față de cultura locală. Astfel, în martea precedente alegerilor, Anurag Thakur, un deputat din Himachal Pradesh, a fost convins să mănânce un pește în fața camerelor — un gest prezentat ca dovadă de deschidere culturală, dar criticat de activisti precum Banojyotsna Lahiri ca fiind un „gimmick”, o trucajerie superficială care nu schimbă esența politicilor propuse.
Neelanjan Sircar, cercetător senior la Centre for Policy Research din Delhi, a osservat că discuțiile despre alimentație au devenit frecvent legate de politicile BJP-ului de a impune restricții și de a dicta ce poate fi mâncat. El a adăugat că, în contexte în care au existat linșiri pentru consumul de carne non-vegetariană, afișarea unui pește în campanie este, într-adevăr, o nouătate — chiar și în lumea adesea bizară a politicii indiene. „Crearea acestor noi imagini pentru BJP este importantă”, a spus Sircar. „Astfel, pentru a crea o altă imagine în mintea votorilor, ducem la aceste afișări extravagante.”
Dar de la perspectiva votorilor, mesajul este clar: nu e suficient să ții un pește în mână pentru a fi înțeles. Pentru mulți bengalezi, această gesticulare pare mai mult o încercare de a se apropia de un simbol cultural fără a înțelege profunditatea semnificației lui. Peștele nu este doar un produs — este parte din mitul, din poezia, din muzica și din viața de zi cu zi a unui popor care s-a dus prin colonizare, particiune și luptă pentru identitate.
Alegerile din Bengalia de Vest, cu rezultatele announce-date pe 4 mai, nu sunt doar o luptă pentru 294 de scaune în parlamentul statului. Este și un referendum asupra celui care va defini viitorul identității culturale a unei dintre cele mai mari și mai vibrante societăți din India. În această luptă, peștele a ieșit din bucătărie și a intrat în arena politică — nu doar ca aliment, ci ca simbol. Și întrebarea rămâne: poate un pește cu un hârc în gură să schimbe cursul istoriei? Răspunsul, probabil, va fi dat nu de cei care-l țin în mână, ci de cei care-l iubesc în farfurie.
De ce este important:
Această analiză evidențiază cum identitățile culturale — în acest caz, legate de consumul de pește — devin teren de luptă în politica contemporană, mai ales în contexte de polarizare etnică și religioasă. Transformarea unui aliment de bază într-un simbol electoral arată cum politici folosesc elementele vieții cotidiene pentru a construi narative de apartenență sau de excludere. În Bengalia de Vest, unde peștele este profund înrădăcinat în viața socială și spirituală, orice încercare de a-l politiza are riscul de a reacționa contraproducător, în special când este percepută ca o gesticulare superficială. Studiul cazului oferă lecții valoroase pentru înțelegerea modului în care identitățile culturale pot fi exploatate, protejate sau distorte în arena publică, iar modul în care votorii răspund la astfel de semnale poate determina nu doar rezultatele electorale, ci și coerența tissuielui social al unei societăți.
