Farage, aflat sub presiune politică din cauza unor scandaluri financiare și în pragul unei alegeri parțiale, a încercat să prezinte inițiativa nu ca pe o respingere forțată, ci ca pe o „misiune de salvare și returnare”. El susține că, datorită caracterului umanitar, măsura nu încalcă dreptul internațional, contrar afirmațiilor Ministerului de Interne francez. În realitate, însă, specialiștii în drept maritim și refugiați sunt de altă părere.
Centrul pentru Justiție Militară din Marea Britanie subliniază că legile maritime internaționale „nu permit forțelor armate ale unui stat să intre în apele teritoriale ale altui stat pentru a captura și returna persoane”. Mai mult, o astfel de acțiune unilaterală ar putea fi considerată o încălcare flagrantă a convențiilor internaționale. Mihnea Cuibus, cercetător senior la Observatorul Migrației al Universității Oxford, explică pentru Al Jazeera că „ar avea un efect diplomatic major, determinând Franța să suspende cooperarea existentă, cum ar fi schimbul de informații și patrulele pe plajele din nordul Franței”. El adaugă că „este posibil ca Franța să încerce să respingă navele britanice în Canal pentru a preveni noi returnări”.
Sarah Singer, profesor de drept al refugiaților la Universitatea din Londra, califică planul drept „o risipă completă de resurse militare”. Ea atrage atenția că returnările sumare sunt contrare legislației britanice și europene, care impune evaluarea individuală a fiecărui caz de azil. „Expulzările colective sunt interzise”, spune Singer, amintind că o strategie similară a fost încercată în 2022 sub guvernul conservator al lui Boris Johnson și abandonată ca fiind „o găselniță”. Atunci, fosta ministră de interne Priti Patel a lansat „Operațiunea Isotrope”, dar planul a eșuat după ce militarii au ridicat probleme legate de siguranță și expunerea la acțiuni legale.
Fostul comandant al marinei britanice, Tom Sharpe, descrie promisiunea lui Farage drept „schițată în teorie, periculoasă în practică”. El explică faptul că marina regală ar putea intra în apele și porturile franceze fără permisiune doar invocând Convenția Internațională pentru Siguranța Vieții pe Mare (SOLAS), care stabilește o obligație generală de salvare a persoanelor aflate în pericol. „Acest lucru i-ar pune pe marinari în poziția dificilă de a pretinde că o traversare obișnuită este o situație SOLAS, creând probabil una reală atunci când intervin”, a scris Sharpe pe X, numind strategia „cel puțin nesinceră”.
Planul a stârnit deja o dispută cu Franța. Reform UK a reacționat dur: „Vom apăra întotdeauna interesele britanice și ne vom proteja oamenii, indiferent dacă [președintele Emmanuel] Macron este de acord sau nu”. Zia Yusuf, purtătorul de cuvânt al partidului pentru afaceri interne, a afirmat că Franța „ne-a trimis 200.000 de migranți ilegali, inclusiv criminali și teroriști” și că pușcașii marini îi vor returna oricum pe coasta franceză. O astfel de retorică inflamatorie riscă să deterioreze relațiile bilaterale, afectând domenii de interes comun precum comerțul și schimbul de informații.
În plus, experții subliniază că, după Brexit, Marea Britanie a pierdut mecanismul Dublin, care permitea returnarea migranților în țara de primă intrare din UE. Sarah Wolff, profesor de studii internaționale la Universitatea Leiden, observă ironia: „Partidul Reform UK (fostul Partid al Brexitului) a făcut campanie pentru a «recâștiga controlul», iar acum oferă o soluție la o situație post-Brexit pe care a contribuit să o creeze”. Fără un acord bilateral cu Franța – puțin probabil în actualul climat – planul rămâne o simplă promisiune electorală.
În timp ce Farage promite să „oprească invazia”, realitatea este că peste 150 de persoane au fost salvate marți când barca lor a luat foc în Canal. Liderul Reform UK a reacționat spunând că „planul nostru va salva vieți”, iar deputatul Richard Tice a numit „salvarea și returnarea” un act umanitar. Însă criticii consideră că este doar o diversiune de la problemele financiare ale partidului, în timp ce premierul Andy Burnham (Laburist) promite că guvernul său va fi „necruțător” în reducerea numărului de traversări.
Sondajele YouGov arată că, dacă alegerile generale ar avea loc mâine, 17% dintre britanici ar vota Reform UK, 19% Laburist și 14% Conservator. În acest context, „Operațiunea Fortăreață” pare mai degrabă o încercare de a atrage voturi decât o soluție viabilă. Așa cum avertizează analiștii, implementarea ei ar necesita nu doar resurse militare uriașe, ci și un acord cu Franța – iar acesta din urmă pare imposibil în actuala atmosferă tensionată.
De ce este important:
Acest plan ilustrează tensiunile tot mai mari din jurul migrației în Marea Britanie post-Brexit și riscurile pe care le implică politizarea excesivă a unei probleme umanitare. Dacă ar fi pus în practică, ar putea duce la o criză diplomatică majoră cu Franța, la încălcarea dreptului internațional și la punerea în pericol a vieților migranților. În același timp, dezvăluie modul în care partidele populiste folosesc migrația ca instrument electoral, ignorând complexitățile legale și practice. Pentru cetățenii români interesați de evoluțiile din Europa, acest caz este un semnal de alarmă cu privire la direcția pe care o poate lua dezbaterea privind azilul și securitatea frontierelor.
