Austin Tice nu era un simplu jurnalist care a nimerit din greșeală într-o zonă periculoasă. Era un fost căpitan în Corpul de Infanterie Marină al SUA, student la Georgetown Law, care a ales să meargă în Siria în 2012 pentru a relata despre războiul civil care sfâșia țara. A pătruns în zone controlate de rebeli, acolo unde puțini jurnaliști îndrăzniseră să ajungă, iar reportajele sale au fost publicate pe prima pagină a Washington Post. Tocmai această îndrăzneală l-a făcut o țintă.
Potrivit noilor informații, totul a început cu șoferul lui Tice, un bărbat în care jurnalistul avea încredere. Acest șofer, identificat ulterior ca fiind Hamid Abu Obeid, un refugiat palestinian din Gaza, trăia în sărăcie în Siria și fusese recrutat de regim pentru a supraveghea mișcările jurnalistului. Abu Obeid a transmis informații despre Tice unui membru senior al Forțelor Naționale de Apărare (NDF), o miliție loială lui Assad, pe nume Sakr Rustom. Rustom nu era un simplu contact – era nepotul lui Bassam al-Hassan, șeful NDF și unul dintre cei mai apropiați oameni de securitate ai lui Assad, general-maior în Garda Republicană.
Informația despre jurnalistul american a urcat rapid în lanțul de comandă. Potrivit unui fost membru al NDF, numit Abu Ali, informația a ajuns la Hassan, care, la rândul său, a informat-o pe Assad. Abu Ali susține că a fost chemat în biroul lui Hassan și i s-a spus că președintele a aprobat operațiunea. Astfel, răpirea lui Tice nu a fost o acțiune spontană, ci o misiune orchestrată de la cele mai înalte niveluri ale regimului.
În zilele premergătoare dispariției, Tice trăia și călătorea alături de rebelii sirieni. Mai mulți foști oficiali ai regimului au declarat pentru BBC și NPR că activitatea lui Tice și profilul său de fost militar american au stârnit suspiciuni în rândul autorităților siriene, care bănuiau că acesta nu este un simplu jurnalist, ci un agent al CIA sau al altor agenții de informații. Oficialii americani neagă aceste acuzații, dar suspiciunile au fost suficiente pentru a justifica, în ochii regimului, o operațiune de capturare.
Pe 11 august 2012, Tice și-a sărbătorit cea de-a 31-a aniversare într-o casă de refugiu a rebelilor din Daraya, o suburbie a Damascului, la doar câțiva kilometri de palatul prezidențial al lui Assad. Într-un tweet postat în acea zi, el descria cum a sărbătorit într-o piscină, cu luptători rebeli, muzică Taylor Swift și whisky. „Cu siguranță, cea mai bună aniversare din viața mea”, scria Tice. Nu știa că acea zi avea să fie una dintre ultimele sale zile de libertate.
Potrivit lui Abu Ali, atunci când șoferul a venit să-l ia pe Tice, l-a dus la o facilitate guvernamentală din Tahouneh, la periferia Damascului, unde Hassan avea un birou. Abu Ali spune că șoferul i-a povestit că, în timp ce se apropiau de porțile facilității, a scos un pistol și l-a îndreptat spre Tice. Jurnalistul a fost capturat fără să aibă vreo șansă de a reacționa.
Timp de ani de zile, identitatea șoferului a rămas un mister. BBC și NPR au vorbit cu peste 20 de persoane, urmărind indicii care au dus în cele din urmă la orașul Homs, la familia unui bărbat pe nume Hamid Abu Obeid. Mai mulți membri ai familiei sale au confirmat că el a fost cel care l-a condus pe Tice și a fost implicat în răpirea sa, o versiune susținută și de foști membri ai miliției NDF. Dar când anchetatorii l-au identificat, Abu Obeid dispăruse deja. Membrii familiei spun că nu știu unde se află și se tem pentru siguranța lui.
Familia Abu Obeid, refugiați palestinieni din Gaza, trăia în relativă sărăcie în Siria. Potrivit fratelui lui Hamid, acestuia i s-a promis un pașaport, cetățenie siriană, o casă și o armă în schimbul predării lui Tice. Dar după răpire, tot ce a primit a fost un pistol Glock. Familia susține că nu a știut de intenția lui Hamid de a-l răpi pe jurnalist și a aflat abia după aceea.
După căderea regimului Assad, soția lui Abu Obeid a povestit că acesta a primit un telefon de la un bărbat care știa de implicarea lui în cazul Tice și îl amenința că va spune ambasadei americane, sperând că astfel ar putea obține azil. Abu Obeid l-a rugat să nu facă asta. A luat niște bani, i-a spus soției că merge la cumpărături și nu a mai fost văzut de atunci. Câteva zile mai târziu, bărbați mascați, unii în uniforme militare, au venit la casa familiei și au luat mai multe bunuri, inclusiv laptopul și alte dispozitive electronice. Soția lui nu știe dacă soțul ei este ascuns undeva sau dacă i s-a întâmplat ceva mai grav.
Această investigație, prezentată în seria de podcasturi „Where is Austin Tice?” de la BBC Radio 4 și NPR’s Embedded, aruncă o lumină nouă asupra unuia dintre cele mai tulburătoare cazuri de jurnaliști dispăruți din ultimele decenii. După căderea regimului Assad în 2024, BBC a descoperit dosare secrete ale serviciilor de informații siriene despre Tice – sute de pagini de documente interne care au oferit dovada definitivă că regimul l-a deținut cândva pe jurnalist. Dar modul exact în care a fost capturat și cine a fost responsabil au rămas neclare până acum.
Cazul lui Austin Tice a fost urmărit îndeaproape de presa internațională și a fost citat de președinții americani succesivi. Familia sa a continuat să lupte pentru el timp de peste un deceniu, iar această nouă investigație aduce nu doar răspunsuri, ci și întrebări dureroase despre soarta sa. Unde este Austin Tice acum? Este încă în viață? Și cine îl deține? Aceste întrebări rămân fără răspuns, dar ceea ce este clar este că răpirea sa nu a fost un accident, ci o operațiune deliberată, plănuită la cele mai înalte niveluri ale unui regim care a încercat să ascundă adevărul timp de ani de zile.
De ce este important:
Această investigație demonstrează că răpirea jurnalistului Austin Tice a fost o operațiune planificată și aprobată de vârful regimului sirian, nu un incident întâmplător. Ea dezvăluie mecanismele prin care un stat autoritar poate viza jurnaliștii care îi dezvăluie abuzurile, și subliniază riscurile enorme pe care și le asumă cei care aleg să relateze din zone de conflict. În plus, aduce noi probe într-un caz care a rămas nerezolvat timp de peste un deceniu, menținând vie presiunea asupra autorităților pentru a afla adevărul despre soarta lui Tice și pentru a asigura eliberarea sa.
