Donegan, care a petrecut ani de zile navigând în apele Golfului Persic și ale Mării Arabiei, a oferit o perspectivă nuanțată. „Controlul” este un termen înșelător, a spus el. În realitate, nici o națiune nu poate „controla” complet o strâmtoare atât de vitală și de disputată. Ceea ce poate face SUA este să exercite o influență dominantă, să descurajeze agresiunile și să mențină libertatea de navigație. Dar asta nu înseamnă că nu există riscuri.
Contextul geopolitic este complicat. Iranul, care se învecinează cu strâmtoarea, a amenințat în repetate rânduri că o va bloca ca represalii la sancțiuni sau atacuri. În 2019, au avut loc o serie de incidente: nave petroliere au fost atacate cu mine, iar Gardienii Revoluției au confiscat vase comerciale. SUA au răspuns prin creșterea prezenței navale, dar fără a escalada direct. Donegan subliniază că, deși Marina SUA este cea mai puternică din lume, o confruntare directă cu Iranul în strâmtoare ar fi costisitoare. Iranul are rachete anti-navă, drone și mine marine care pot transforma zona într-un câmp de luptă periculos.
În interviu, Donegan a explicat că strategia americană nu se bazează pe un control absolut, ci pe descurajare și pe asigurarea aliaților. „Nu putem fi peste tot deodată”, a spus el. „Dar putem demonstra că suntem prezenți și că vom riposta dacă este necesar.” Flota a Cincea, cu baza în Bahrain, include portavioane, submarine și nave de sprijin. În plus, SUA colaborează cu parteneri regionali precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Regatul Unit.
Un aspect crucial este viteza de reacție. Dacă Iranul ar încerca să blocheze strâmtoarea, ar putea face acest lucru rapid, prin amplasarea de mine sau prin atacuri asupra navelor. SUA ar avea nevoie de zile sau săptămâni pentru a curăța zona și a restabili traficul. În acest timp, prețul petrolului ar exploda, iar economia globală ar suferi. Donegan avertizează că un astfel de scenariu nu este doar militar, ci și economic și diplomatic.
Ce poate face SUA? În primul rând, menține o prezență navală constantă. În al doilea rând, investește în tehnologii de contracarare a minelor și a rachetelor. În al treilea rând, consolidează alianțele. Dar, spune Donegan, „nu există o soluție magică”. Controlul strâmtorii este un joc de șah geopolitic, în care fiecare mișcare are consecințe.
Analizând declarațiile viceamiralului, reiese că SUA nu poate controla strâmtoarea în sensul absolut al cuvântului, dar poate influența decisiv situația. Cheia este să evite o escaladare care ar duce la un conflict deschis. În același timp, Iranul știe că o blocadă totală ar atrage un răspuns militar masiv, așa că preferă acțiuni hibride: hărțuiri, atacuri cibernetice, presiuni diplomatice.
Pentru România, deși suntem departe de Golf, această strâmtoare contează. Depindem de importurile de energie, iar o criză în Hormuz ar face ca prețul petrolului să sară la cer. De asemenea, ca membru NATO, România este aliată cu SUA și ar putea fi implicată în operațiuni de securitate maritimă, chiar și indirect.
În concluzie, răspunsul la întrebarea „poate SUA controla Strâmtoarea Hormuz?” este nu, dar poate face suficient pentru a o menține deschisă. Este o linie fină între putere și prudență, iar viceamiralul Donegan ne reamintește că, în geopolitică, certitudinile sunt rare.
De ce este important:
Strâmtoarea Hormuz este un punct nevralgic al economiei globale. Orice perturbare a traficului prin această zonă are efecte imediate asupra prețului energiei, stabilității financiare și securității internaționale. Înțelegerea limitelor puterii americane în această regiune ne ajută să anticipăm riscurile și să ne pregătim pentru eventuale crize. Pentru România, ca stat membru NATO și dependent de importuri energetice, această analiză nu este doar teoretică, ci are implicații practice pentru politica externă și securitatea națională.
