Șocul energetic actual nu este unul obișnuit. Războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului a declanșat o criză a aprovizionării cu petrol și gaze, amplificând volatilitatea piețelor. Prețul petrolului a sărit la niveluri nemaivăzute de la criza din 2008, iar gazul natural a urmat aceeași traiectorie. Pentru gospodării și întreprinderi, facturile la energie au devenit insuportabile, iar efectele se resimt în lanț: costuri mai mari de producție, scumpirea alimentelor și o presiune inflaționistă care erodează puterea de cumpărare.
Fondul Monetar Internațional (FMI) a avertizat deja asupra unei încetiniri globale, iar previziunile nu sunt deloc optimiste. „Nimeni nu știe cât va dura șocul energetic provocat de războiul din Orientul Mijlociu”, a declarat un economist senior al FMI. Impactul va fi resimțit cel mai puternic în piețele emergente și în țările în curs de dezvoltare, unde inflația deja ridicată și datoriile mari fac ca ajustările să fie mult mai dureroase.
Băncile centrale se află într-o poziție dificilă. Pe de o parte, trebuie să mențină stabilitatea prețurilor, iar pentru asta ar trebui să majoreze dobânzile. Pe de altă parte, o economie fragilă nu poate suporta costuri de împrumut mai mari fără a intra în recesiune. De aceea, Rezerva Federală, BCE și Banca Angliei au ales să „stea pe loc” – să nu majoreze, dar nici să nu reducă dobânzile. Este o strategie de așteptare, menită să evalueze evoluțiile viitoare.
În Statele Unite, inflația a scăzut ușor față de vârful din 2022, dar rămâne peste ținta de 2%. Creșterea economică, deși rezilientă, dă semne de încetinire, iar piața muncii începe să se răcească. Președintele Fed, Jerome Powell, a subliniat că „lupta împotriva inflației nu s-a încheiat”, dar a recunoscut că riscurile pentru creștere au crescut. În Europa, situația este și mai complicată: zona euro se confruntă cu o stagnare economică, iar Germania, cea mai mare economie a blocului, este în recesiune tehnică. Banca Centrală Europeană, condusă de Christine Lagarde, a menținut dobânzile la un nivel ridicat, dar fără a le mai majora, în încercarea de a nu sufoca o economie deja fragilă.
Marea Britanie, la rândul ei, se confruntă cu o inflație persistentă, alimentată de costurile energetice și de creșterea salariilor. Banca Angliei a optat pentru o politică similară: dobânzi constante, dar cu un ton ferm că este pregătită să acționeze dacă inflația nu cedează.
În piețele emergente, povara este și mai mare. Țări precum India, Brazilia sau Turcia se confruntă cu o inflație galopantă, iar băncile lor centrale au fost nevoite să majoreze dobânzile agresiv. Dar acum, cu dobânzile deja ridicate și creșterea economică încetinită, ele nu mai au mult spațiu de manevră. Un nou șoc energetic le-ar putea împinge în recesiune, cu consecințe sociale devastatoare.
Specialiștii sunt împărțiți în privința soluțiilor. Unii susțin că băncile centrale trebuie să rămână concentrate pe inflație, chiar cu riscul unei recesiuni ușoare. Alții pledează pentru o abordare mai flexibilă, care să țină cont de impactul asupra creșterii și a ocupării forței de muncă. Cert este că instrumentele tradiționale – dobânzile și relaxarea cantitativă – nu mai sunt la fel de eficiente într-o economie globală fragmentată de conflicte și de întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare.
Un alt factor important este rolul guvernelor. Băncile centrale nu pot acționa singure; ele au nevoie de politici fiscale coerente, care să sprijine gospodăriile vulnerabile și să stimuleze investițiile în energii regenerabile. Reducerea dependenței de combustibilii fosili ar putea fi cheia pentru a preveni viitoare șocuri energetice. În lipsa unor astfel de măsuri, băncile centrale vor continua să fie prinse între ciocan și nicovală.
În concluzie, întrebarea „Pot băncile centrale să controleze inflația pe fondul creșterii costurilor energetice?” rămâne deschisă. Răspunsul depinde de evoluția conflictelor geopolitice, de viteza cu care economiile se adaptează la noile realități și de curajul autorităților de a implementa reforme structurale. Până atunci, singura certitudine este incertitudinea.
