Mohammadi a fost transferată de la închisoare la secția de terapie intensivă a unui spital din Zanjan, un oraș din nord-vestul Teheranului. Familia și avocații ei au cerut autorităților să o transfere la un spital de specialitate din capitală, așa cum au recomandat medicii, dar cererea a fost refuzată. În martie, ea suferise deja un infarct și leșinase în închisoare, însă soțul ei a declarat că autoritățile au refuzat să o ducă la spital pentru tratament.
În decembrie 2024, Mohammadi primise o eliberare medicală temporară din cauza stării precare de sănătate. În timpul acestei perioade de grație, în decembrie 2025, a vorbit public împotriva regimului iranian la înmormântarea unui coleg activist, ceea ce a dus la arestarea ei din nou. A fost condamnată la 10 ani de închisoare pentru „amenințare la adresa securității naționale”, iar în februarie a primit încă șapte ani și jumătate.
Mohammadi a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2023 pentru lupta sa pentru drepturile femeilor, activismul împotriva torturii și violenței sexuale practicate de guvernul iranian și pentru campania de abolire a pedepsei cu moartea în Iran. Până atunci, fusese arestată de 13 ori, condamnată de cinci ori și primise pedepse totale de 31 de ani de închisoare și 154 de lovituri de bici. Închisă în temutul penitenciar Evin din Teheran, a devenit una dintre cele mai proeminente activiste ale mișcării „Femeie, Viață, Libertate”.
În cartea lor din 2025, „Pentru soarele după nopți lungi: Povestea revoltei conduse de femei în Iran”, jurnalistele Fatemeh Jamalpour și Nilo Tabrizy relatează una dintre recentele lupte ale lui Mohammadi din închisoare: a refuzat să poarte hijabul obligatoriu în timp ce era transportată de la închisoare la spital pentru tratament. „Sistemul judiciar a cedat în cele din urmă după ce ea și câteva deținute au intrat în greva foamei timp de trei zile. Abia atunci a mers la spital pentru o operație pe cord”, scriu autoarele.
Pe fondul războiului continuu cu SUA și Israelul, Iranul continuă să reprime disidența. Potrivit unui comunicat al Centrului pentru Drepturile Omului din Iran (CHRI), o organizație non-profit și non-partizană cu sediul în New York, guvernul iranian a spânzurat cel puțin 22 de prizonieri politici, inclusiv trei minori, în ultimele șase săptămâni. Majoritatea execuțiilor au fost efectuate în secret, fără a anunța familiile sau avocații deținuților.
De ce este important:
Starea critică a lui Narges Mohammadi nu este doar o tragedie personală, ci și un simbol al represiunii sistematice a disidenței în Iran. Ca laureată a Premiului Nobel pentru Pace, cazul ei atrage atenția internațională asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului comise de regimul de la Teheran. Refuzul autorităților de a-i acorda îngrijiri medicale adecvate și de a o transfera la un spital specializat demonstrează disprețul față de viața și demnitatea umană. În plus, valul recent de execuții subliniază o escaladare a violenței de stat. Solidaritatea globală și presiunea diplomatică sunt esențiale pentru a proteja viața activiștilor și pentru a susține lupta pentru libertate și drepturile femeilor în Iran.
