Salam a subliniat, potrivit unui comunicat al biroului său, necesitatea ca Israelul să oprească operațiunile de distrugere, să extindă zonele pilot și să stabilească un calendar clar pentru retragerea completă. „Israelul nu a oprit încălcările și atacurile asupra Libanului”, a declarat premierul, citând demolările de sate, distrugerea terenurilor agricole, incendiile de pădure și pagubele aduse siturilor de patrimoniu. „Cheia stabilității rămâne forțarea Israelului să-și oprească războiul și să se retragă la frontiera internațională.”
Ambasadorul american a calificat discuțiile drept „pozitive” și a promis că negocierile vor continua, fără a oferi însă o dată concretă pentru următoarea rundă. Această lipsă de precizie alimentează nemulțumirile din tabăra Hezbollah, care acuză guvernul libanez că acceptă un acord ineficient și că expune armata națională la umilință și pericole inutile.
Naim Qassem, liderul Hezbollah, a reacționat dur la declarațiile de la Beirut, acuzând oficialii libanezi că pun armata sub „presiuni nejustificate” prin implementarea unui acord care nu funcționează. „Cum puteți accepta această umilință continuă a armatei libaneze, expunând-o la bombardamente și presiuni israeliene, în loc să-i fiți protectori?”, a întrebat Qassem, într-un discurs susținut vineri. El a acuzat Israelul că încearcă să lege Libanul de un organism de supraveghere care controlează desfășurarea armatei și operațiunile sale interne.
Qassem a atras atenția asupra faptului că Israelul continuă să lovească locuințe și să demoleze tuneluri în Zawtar al-Gharbiyeh, prima zonă pilot desemnată, în ciuda prezenței armatei libaneze acolo. El a provocat oficialii să numească „un singur rezultat al celor șapte runde de negocieri”. Această frustrare reflectă prăpastia uriașă dintre părți, care pare să se adâncească pe măsură ce timpul trece.
Pe de altă parte, ambasadorul american Michel Issa a declarat presei că atacurile israeliene se vor opri doar atunci când Hezbollah se va dezarma. Cadrul trilateral din iunie, la care SUA este parte, prevede dezarmarea Hezbollah și retragerea treptată a forțelor israeliene din sudul Libanului, unde Israelul ocupă mai multe zone. Însă, în realitate, acest cadru pare să fie doar o hârtie, iar divergențele rămân profunde.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a declarat joi că Israelul nu se va retrage până când Hezbollah nu va fi dezarmat, în timp ce forțele israeliene ocupă în continuare mai multe localități de-a lungul frontierei libaneze. Armata israeliană continuă să ocupe sudul Libanului, demolând case și strămutând locuitorii din întregul teritoriu. Autoritățile libaneze spun că atacurile israeliene de la 2 martie au ucis 4.335 de persoane, au rănit 12.277 și au strămutat peste un milion de oameni.
Aceste cifre dramatice subliniază urgența unei soluții, dar și complexitatea unei crize care depășește simpla retragere militară. În spatele negocierilor se află o luptă pentru influență regională, securitate națională și supraviețuire politică. Hezbollah, considerat o organizație teroristă de către Israel și SUA, dar o forță politică majoră în Liban, refuză să se dezarmeze înainte de a obține garanții concrete. Guvernul libanez, prins între presiunile internaționale și nemulțumirile interne, încearcă să găsească un echilibru fragil.
Analiștii atrag atenția că această situație de blocaj nu face decât să prelungească suferința civililor și să întărească pozițiile extremiste de ambele părți. Fără un angajament real din partea comunității internaționale, în special a SUA, de a impune respectarea acordurilor, Libanul riscă să rămână un câmp de luptă deschis. Premierul Salam a cerut în mod repetat implicarea mai fermă a Washingtonului, dar răspunsul american rămâne evaziv, condiționat de dezarmarea Hezbollah.
În acest context, întrebarea care planează este dacă mai există vreo șansă pentru o pace durabilă sau dacă regiunea este condamnată la un ciclu nesfârșit de violență. Hezbollah acuză guvernul că a trădat interesele naționale, în timp ce guvernul susține că încearcă să evite un război total. Cert este că populația civilă plătește prețul cel mai mare, iar fiecare zi de amânare a unei soluții aduce noi victime și noi distrugeri.
De ce este important:
Această criză nu este doar o problemă bilaterală între Liban și Israel, ci un test crucial pentru ordinea regională și pentru credibilitatea diplomației internaționale. Modul în care se va rezolva această situație va influența stabilitatea întregului Orient Mijlociu, va defini rolul SUA în regiune și va decide soarta a milioane de civili. Fără un calendar clar și fără mecanisme eficiente de implementare, riscul unei escaladări majore rămâne ridicat, iar consecințele s-ar putea resimți mult dincolo de granițele Libanului.
