Sâmbătă, prima zi a săptămânii de lucru în Iran, prețurile la alimente, medicamente, mașini, dispozitive electronice și produse petrochimice au crescut semnificativ față de săptămâna precedentă. Un amestec toxic de gestionare defectuoasă locală, bombardarea infrastructurii iraniene, sancțiunile americane și blocada navală, precum și o întrerupere aproape totală a internetului impusă de autorități – aflată acum în a 64-a zi – lovesc puternic economia unei țări cu peste 90 de milioane de locuitori.
Moneda națională, rialul, a atins un nou minim istoric, ajungând la 1,84 milioane de riali pentru un dolar american pe piața liberă din Teheran. Tranzacțiile valutare sunt rare, din cauza volatilității pieței. O situație similară se observă și în alte sectoare, unde vânzătorii și cumpărătorii nu știu cum să procedeze, având în vedere incertitudinea privind amploarea deteriorării situației și dacă vor mai apărea produse noi.
Pe fondul aprovizionării reduse sau oprite, unii comercianți au majorat prețurile cu o viteză rar întâlnită în peste un deceniu de inflație ridicată – una dintre cele mai mari din lume. Un iPhone 17 Pro Max de 256 GB, prețuit de Apple la 1.200 de dolari în SUA, era oferit în unele magazine din capitală la aproape 5 miliarde de riali (2.750 de dolari). Alții refuzau pur și simplu să îl vândă. Un Peugeot 206, o mașină franceză modestă, acum produsă și populară în Iran, costă 30 de miliarde de riali (16.500 de dolari). Mașinile importate sunt și mai greu de găsit, iar prețurile lor ating cote astronomice, uneori de peste cinci ori mai mari decât pe piețele vecine, precum Emiratele Arabe Unite.
Televiziunea de stat a confirmat „creșteri zilnice” ale prețurilor pe piața auto într-un reportaj de vineri, dar a dat vina pe factori „psihologici” legați de inflație și pe „prețuri false” propagate de comercianții lacomi care încearcă să profite de pe urma turbulențelor.
Salariul minim lunar în Iran este în prezent mai mic de 170 de milioane de riali (92 de dolari), iar asta după ce guvernul l-a majorat cu aproximativ 60% pentru anul calendaristic persan curent, care a început pe 21 martie. De asemenea, guvernul oferă subvenții pentru alimente și produse de bază în valoare de mai puțin de 10 dolari pe lună de persoană.
„Te uiți la prețuri și la salarii și vezi că cifrele nu se potrivesc”, spune un locuitor din Teheran care a cerut să rămână anonim. „Nu poți face mare lucru în afară de a transforma puținul pe care îl ai în ceva care nu se depreciază sau de a cumpăra ceva de care ai nevoie și care s-ar putea să nu mai fie accesibil mai târziu.”
Guvernul președintelui Masoud Pezeshkian nu a furnizat informații detaliate despre câte persoane și-au pierdut sursele de venit. Dar, de la firmele de tehnologie din Teheran până la giganții producători de oțel din Isfahan, majoritatea marilor companii care activează în întreaga țară au fost nevoite să concedieze angajați.
O declarație atribuită Liderului Suprem Mojtaba Khamenei, vineri, spune că Republica Islamică „a dovedit lumii o parte din capacitățile sale remarcabile într-o confruntare militară”. Acum, a spus el, establishmentul teocratic și militar trebuie să „dezamăgească și să învingă dușmanii” într-o luptă economică și culturală. Khamenei, care nu a fost văzut sau auzit personal de când a devenit Lider Suprem după ce ayatollahul Ali Khamenei a fost ucis în prima zi a războiului, a spus că afacerile trebuie să se abțină pe cât posibil de la concedieri și a adăugat că Iranul „parcurge calea către vârfurile progresului și avansării”.
Realitatea de pe teren este însă sumbră. Economia iraniană, deja slăbită de ani de sancțiuni și de o inflație cronică, se confruntă acum cu un șoc suplimentar: războiul. Bombardamentele asupra infrastructurii au afectat producția și lanțurile de aprovizionare, iar blocada navală limitează drastic importurile și exporturile. Închiderea aproape totală a internetului, impusă de autorități pentru a controla fluxul de informații, paralizează și mai mult activitatea economică, în special în sectorul serviciilor și al tehnologiei.
Efectele sunt resimțite de toți iranienii, de la micii comercianți la marile corporații. Oamenii se luptă să își mențină puterea de cumpărare, în timp ce prețurile cresc vertiginos. Mulți își pierd locurile de muncă, iar cei care mai au un loc de muncă se tem că următorii vor fi ei. Incertitudinea este copleșitoare, iar perspectivele sunt sumbre.
Analiștii economici avertizează că situația se poate înrăutăți și mai mult, pe măsură ce războiul continuă și sancțiunile se intensifică. Fără o soluție politică, economia iraniană riscă să intre într-un colaps total, cu consecințe devastatoare pentru populație.
De ce este important:
Această criză economică din Iran nu este doar o problemă internă, ci are implicații majore pentru stabilitatea regională și globală. Un Iran slăbit economic poate deveni și mai imprevizibil, iar suferința populației poate alimenta tensiuni sociale și politice. În plus, blocada navală și întreruperea internetului afectează comerțul internațional și fluxurile de informații, cu efecte în lanț asupra economiei mondiale. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru a anticipa evoluțiile viitoare și pentru a găsi soluții care să prevină o catastrofă umanitară.
