În ciuda anunțului unui armistițiu fragil între Iran și Statele Unite, împreună cu aliatul său Israel, comunitatea internațională se confruntă cu o realitate dureroasă: redresarea completă a piețelor energetice globale va necesita un interval de timp considerabil, poate chiar mai multe luni, înainte ca prețurile la petrol și gaze naturale să revină la nivelurile anterioare conflictului, susțin analiștii consultați de jurnaliștii de la Al Jazeera.
Conflictul recent dintre Iran și coaliția condusă de SUA a provocat una dintre cele mai severe perturbări înregistrate vreodată în istoria piețelor mondiale de petrol. Ca răspuns direct la atacurile americano-israeliene, Iranul a blocat complet Strâmtoarea Hormuz, acea arteră strategică îngustă care leagă Golful Persic de Golful Oman. Prin această strâmtoare trece aproximativ o cincime din totalul exporturilor mondiale de petrol și gaze naturale, majoritatea destinate piețelor asiatice, dar și celor europene.
Profesorul Rockford Weitz, specialist în studii maritime la Școala Fletcher din cadrul Universității Tufts, a oferit o evaluare pragmatică situației actuale: "Oricine vă spune că știe răspunsul la această întrebare minte. Este mult prea devreme pentru a stabili când vom reveni la normalitate." Această observație subliniază incertitudinea profundă care caracterizează momentul actual al piețelor energetice globale.
Înainte de izbucnirea ostilităților, aproximativ 120 până la 140 de nave traversau zilnic Strâmtoarea Hormuz. Datele recente arată însă o scădere dramatică: într-o singură zi, doar cinci vase au reușit să traverseze strâmtoarea, iar în următoarea zi, doar șapte nave au trecut prin această rută critică. Această cifră ilustrează de ce specialiștii sunt convinși că revenirea la ritmul normal de trafic maritim va necesita un timp îndelungat.
Profesorul Weitz a adăugat că situația este extrem de complexă, implicând coordonarea atât a marilor puteri precum Statele Unite, China și Rusia, cât și a puterilor regionale, incluzând Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, India și Pakistan. "Este greu de spus când se va încheia această criză, deoarece există atât de multe părți care pot determina eșecul oricărei înțelegeri", a explicat acesta pentru Al Jazeera.
Pe lângă blocada strâmtorii, Iranul a efectuat atacuri asupra infrastructurii energetice din mai multe țări din Golf, provocând creșteri spectaculoase ale prețurilor nu doar la energie, ci și la produse derivate. Un exemplu relevant este heliul, utilizat într-o gamă variată de aplicații, de la plăcile ceramice pentru locuințe până la echipamentele semiconductoare. De asemenea, sectorul îngrășămintelor chimice, care depinde de unele dintre aceste inputuri, a suferit lovituri semnificative, afectând direct sezoanele de însămânțare din numeroase țări.
Profesorul Usha Haley, deținătoarea catedrei W Frank Barton în afaceri internaționale la Universitatea de Stat din Wichita, a evidențiat că redeschiderea strâmtorii a arătat "semnele evidente ale tensiunilor, la doar câteva ore după ce armistițiul a fost anunțat". Această realitate subliniază cât de fragilă rămâne situația actuală.
Un element suplimentar de complicație îl reprezintă faptul că unele țări, inclusiv Irakul, au fost nevoite să oprească producția din cauza capacității limitate de stocare, reducând și mai mult oferta de petrol disponibilă pe piețele mondiale.
Estimările specialiștilor sugerează că piața gazelor naturale lichefiate va avea nevoie de luni de zile pentru a se reechilibra, din cauza avariilor suferite de infrastructură. "Poate dura între trei și șase luni pentru a se normaliza, dacă totul celălalt rămâne stabil. Dar nu este cazul", a punctat profesorul Weitz.
Directorul general al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva, a transmis un semnal de avertizare joi, anunțând că instituția pe care o conduce va revizui în scădere prognoza pentru economia mondială săptămâna viitoare, de la expectativa actuală de 3,3 la sută. "Creșterea economică va fi mai lentă, chiar dacă noul peace va fi durabil", a declarat Georgieva.
Există îngrijorări legate de posibilitatea ca Iranul să impună o taxă de trecere pentru navele care traversează Strâmtoarea Hormuz, o mișcare care ar putea menține prețurile petrolului la niveluri ridicate. Președintele american Donald Trump a scris pe platforma TruthSocial că există rapoarte potrivit cărora Iranul percepe taxe de aproximativ 2 milioane de dolari per vas. Cu toate acestea, analiștii consultați consideră că aceste taxe nu sunt suficient de mari pentru a influența semnificativ prețurile petrolului.
"Ceea ce determină creșterea prețurilor la petrol nu este asigurarea. Problema reală este capacitatea de a transporta petrol. Taxele de trecere nu vor fi factorul principal al costurilor", a explicat profesorul Weitz.
Rachel Ziemba, cercetător asociat senior adjunct la Center for a New American Security, a oferit o perspectivă suplimentară: "În acest mediu, supraponderea unui prime de risc mai mare pentru aprovizionarea din Golf înseamnă că prețurile petrolului vor rămâne mai ridicate decât erau înainte de începerea atacurilor."
Analiza geopolitică a profesorului Haley relevă o dinamică interesantă: în timp ce războiul a afectat majoritatea economiilor lumii, "nu a afectat cu adevărat cele două ținte principale, Rusia și China. Rusia, de fapt, a beneficiat enorm, iar navele chineze au avut permisiunea de a trece".
Statele Unite au lovit Rusia cu multiple sancțiuni pentru războiul său din Ucraina, inclusiv prin impunerea unor plafoane pentru vânzările de petrol rus pentru a submina fluxul său de venituri. Administrația Trump a relaxat temporar unele dintre aceste sancțiuni în contextul crizei energetice actuale, iar țările disperate pentru petrol au început să plătească prețuri mult mai mari Moscovei decât energia subsidiată pe care guvernul președintelui Vladimir Putin o oferea anterior.
Profesorul Haley a subliniat necesitatea ca Statele Unite să definească clar obiectivele pe termen lung: "Trebuie să decidem ce dorim să facem pe termen lung, cine sunt țintele noastre. Trebuie să existe o coerență în ceea ce dorim să realizăm."
Rachel Ziemba a menționat că este posibil ca o parte din petrolul și produsele petroliere blocate să fie eliberate în curând, oferind un impuls temporar al ofertei în zilele și săptămânile următoare. Totuși, aceasta a precizat că "ar fi vorba despre un sprijin temporar", condiționat de menținerea armistițiului și de transformarea acestuia într-o înțelegere mai amplă.
Un aspect cheie pe care Ziemba îl urmărește în perioada următoare este posibilitatea ca Irakul să încheie un acord separat cu Iranul. Irakul, care a fost de mult timp un câmp de luptă prin procură între SUA și Iran, poate produce cel puțin 3,5 milioane de barili de petrol pe zi, o producție pe care a întrerupt-o din cauza capacității limitate de stocare. Dacă această producție revine online, ar putea contribui semnificativ la îmbunătățirea fluxurilor de petrol și, eventual, la reducerea prețurilor.
Cu toate acestea, incertitudinea actualei înțelegeri și istoricul atacurilor asupra Irakului înseamnă că viitorul producției petroliere din această țară rămâne neclar. "În acest mediu, cine vrea să investească în scalarea producției?" se întreabă retoric Ziemba, subliniind paradoxul cu care se confruntă investitorii internaționali.
Consumatorii din întreaga lume, dar în special cei din țările în curs de dezvoltare din Asia și Africa, au resimțit din plin impactul acestor penurii și creșteri spectaculoase ale prețurilor. Situația demonstrează vulnerabilitatea sistemului energetic global și interconexiunea dintre conflictele geopolitice și bunăstarea economică a milioane de oameni de pe întreaga planetă.
Prețurile la energie ar putea dura 'luni de zile' pentru a se normaliza, în ciuda armistițiului: Analiză amplă
