Ceea ce face acest acord cu totul aparte este faptul că printre deportați se numără și persoane care nu sunt cetățeni liberieni, dar care nu pot fi returnate în țările lor de origine, fie din cauza conflictelor armate, fie pentru că acele state refuză să își primească cetățenii înapoi. Practic, Liberia devine o țară de tranzit forțat pentru oameni care nu au nicio legătură cu acest stat vest-african, o situație care ridică serioase semne de întrebare din perspectiva drepturilor omului și a dreptului internațional.
Primul grup sosit la Monrovia este format, conform informațiilor preliminare, din aproximativ 30 de persoane, bărbați și femei, care au fost preluați de autoritățile liberiene și transportați într-un centru de tranzit amenajat în grabă în apropierea capitalei. Nu se știe exact cât timp vor rămâne aceste persoane în Liberia, nici în ce condiții vor fi cazate, iar organizațiile internaționale pentru drepturile omului și-au exprimat deja îngrijorarea cu privire la soarta lor.
Acordul dintre Statele Unite și Liberia a fost semnat în urmă cu câteva luni, într-un context în care administrația americană căuta soluții pentru a deporta persoane care nu pot fi trimise în țările lor de origine. Este o practică tot mai frecventă în politica migrațională americană: încheierea de acorduri cu țări terțe, adesea state sărace sau instabile, care acceptă să primească deportați în schimbul unor beneficii economice sau diplomatice. Liberia, una dintre cele mai sărace țări din lume, cu un PIB pe cap de locuitor de sub 800 de dolari, a acceptat această înțelegere, probabil în schimbul unor ajutoare financiare sau a unor facilități comerciale, deși detaliile exacte ale acordului nu au fost făcute publice.
Criticii acestui acord subliniază că Liberia nu are infrastructura necesară pentru a gestiona un astfel de flux de persoane, iar condițiile din centrele de detenție sau de tranzit sunt departe de standardele internaționale. Mai mult, persoanele deportate care nu sunt cetățeni liberieni se află într-un vid legal: nu au statut de refugiați, nu au drept de muncă și nu pot părăsi țara, fiind practic blocate într-o țară străină, fără perspective clare.
Pe de altă parte, oficialii americani au apărat acordul, argumentând că este o soluție umanitară pentru persoane care altfel ar rămâne în detenție pe teritoriul SUA pe termen nelimitat. „Aceste persoane au primit un ordin de deportare definitiv, iar țările lor de origine refuză să le primească. Nu putem să le ținem la infinit în centrele noastre de detenție”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului pentru Securitate Internă, citat de presa internațională.
Cu toate acestea, realitatea de pe teren este mult mai complicată. Liberia se confruntă ea însăși cu o criză economică severă, cu o rată a șomajului de peste 80% în rândul tinerilor și cu un sistem de sănătate fragil, abia refăcut după epidemia de Ebola din 2014-2016. Adăugarea a peste o mie de persoane deportate, dintre care multe nu vorbesc limba locală și nu au nicio legătură cu țara, pune o presiune suplimentară pe o societate deja vulnerabilă.
Locuitorii din Monrovia au primit cu sentimente amestecate vestea sosirii deportaților. Unii manifestă compasiune, amintindu-și că și liberienii au fost, la rândul lor, refugiați în timpul războaielor civile care au devastat țara între 1989 și 2003. Alții, însă, sunt îngrijorați că prezența acestor persoane va duce la o creștere a infracționalității sau la o presiune suplimentară pe resursele deja limitate.
„Înțelegem că acești oameni au avut o soartă grea, dar de ce trebuie să plătim noi pentru problemele Americii?”, se întreabă un taximetrist din Monrovia, care a preferat să rămână anonim. „Noi abia ne descurcăm cu ce avem, iar acum vine un val de străini pe care trebuie să îi hrănim și să îi adăpostim.”
Între timp, organizațiile neguvernamentale locale și internaționale încearcă să monitorizeze situația și să ofere asistență umanitară deportaților. Amnesty International și Human Rights Watch au cerut autorităților liberiene să asigure condiții decente de cazare și să respecte drepturile fundamentale ale acestor persoane, inclusiv accesul la asistență medicală și la proceduri legale pentru a-și contesta statutul.
Acordul dintre SUA și Liberia nu este un caz izolat. Administrația Trump a încheiat acorduri similare cu alte state, inclusiv cu Guatemala, Honduras și El Salvador, în încercarea de a reduce numărul de imigranți ilegali și de a descuraja noi valuri migratorii. Practica „third-country agreements” a fost folosită și de administrațiile anterioare, dar administrația Trump a extins-o semnificativ, transformând-o într-un pilon central al politicii sale migratorii.
Experții în drept internațional atrag atenția că aceste acorduri ridică probleme serioase de legalitate, deoarece principiul non-refoulement, consacrat în Convenția ONU privind refugiații, interzice returnarea unei persoane într-o țară unde viața sau libertatea sa ar fi amenințate. Deși Liberia nu este o zonă de conflict activ, condițiile de trai acolo sunt atât de precare încât unii consideră că trimiterea deportaților acolo echivalează cu o pedeapsă crudă și inumană.
Pe termen lung, rămâne de văzut cum va evolua situația. Guvernul liberian a promis că va colabora cu partenerii internaționali pentru a asigura integrarea treptată a deportaților, dar fără fonduri substanțiale și fără un plan clar, aceste promisiuni riscă să rămână doar vorbe goale. Pentru cei 1.200 de oameni care urmează să fie deportați în următoarele luni, începe o nouă etapă a vieții lor, într-o țară pe care nu au ales-o și pe care nu o cunosc.
De ce este important:
Acest acord marchează o schimbare semnificativă în politica migrațională americană, transformând statele sărace în destinații forțate pentru deportați care nu au nicio legătură cu aceste țări. Este un precedent periculos care ar putea fi urmat de alte administrații și de alte state, erodând principiile dreptului internațional privind protecția refugiaților. În plus, pune în lumină vulnerabilitatea țărilor africane, care sunt adesea forțate de circumstanțe economice să accepte acorduri inechitabile, cu consecințe umanitare grave pentru cei mai expuși dintre noi.
