Această primă aeronavă a adus oameni care, după aterizare, au fost urcați într-un autobuz și duși de autoritățile liberiene, fără să li se permită să vorbească cu presa. Scena a fost una sumbră, dar care reflectă o tendință tot mai amplă în politica externă a președintelui american Donald Trump: deportarea cetățenilor străini către țări care nu sunt țara lor de origine, un mecanism numit „deportare către terțe țări”.
Liberia se alătură astfel unei liste tot mai lungi de state care au acceptat să primească deportați din SUA, deși aceștia nu sunt cetățenii lor. Potrivit organizației non-guvernamentale Human Rights First, de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, în 2025, administrația americană a încheiat acorduri cu cel puțin 35 de țări pentru a accepta astfel de deportați. În schimb, unele dintre aceste state au primit ajutor financiar sau facilități comerciale. Senatorii democrați estimau în februarie că, doar în primul an al noului mandat, s-au cheltuit cel puțin 40 de milioane de dolari pentru astfel de înțelegeri.
În cazul Liberiei, SUA au acordat anul acesta 5 milioane de dolari pentru „activități de gestionare a migrației”. Cu toate acestea, Ministerul Informației din Liberia a negat categoric că ar fi acceptat deportările din motive financiare. „Transferul de persoane în Liberia nu este o tranzacție cu quid pro quo. Liberia nu a cerut și nu a primit nicio compensație sau promisiune de recompensă în schimbul consimțământului de a participa la program”, se arată într-un comunicat oficial. Ministrul Informației, Jerolinmek Piah, a declarat pentru Reuters că Organizația Internațională pentru Migrație și agenția ONU pentru refugiați vor oferi servicii pentru deportați.
Potrivit declarațiilor de marți, persoanele aduse în Liberia vor putea aplica pentru azil și sunt „libere să părăsească țara oricând doresc”. Autoritățile liberiene au subliniat că deportații nu sunt „infractori și nu sunt urmăriți penal în niciun fel”. Într-un comunicat, ministerul a amintit că Liberia, prima națiune independentă de negri de pe continentul african, are o lungă tradiție de a primi oameni care fug de crize politice sau de altă natură. „De fapt, Liberia însăși a fost fondată ca refugiu pentru sclavii eliberați din Statele Unite și din alte părți ale lumii”, se mai arată în document.
Cu toate acestea, criticii pun la îndoială dacă țările mai mici din Africa sau din alte regiuni sunt folosite drept „groapă de gunoi” pentru deportații americani și dacă imigranții trimiși cu forța vor avea acces real la resursele de care au nevoie. Unii caracterizează aceste deportări către terțe țări drept excesiv de punitive, lăsând migranții și solicitanții de azil în locuri unde uneori nici măcar nu vorbesc limba locală.
Administrația Trump, la rândul său, prezintă aceste deportări ca fiind necesare pentru imigranții ale căror țări de origine refuză să-i primească. De asemenea, le consideră o formă de descurajare. Președintele guatemalez, Bernardo Arévalo, estima joi că, doar în acest an, aproximativ 2.300 de cetățeni mexicani au fost deportați din SUA în Guatemala, în loc să fie trimiși direct în Mexic. Potrivit unor relatări din presă, inclusiv CBS News, această manevră face parte dintr-un efort de a descuraja cetățenii mexicani să se întoarcă în SUA fără statut legal de imigrare. Arévalo a explicat însă că acești deportați sunt rapid trimiși mai departe, în Mexic. „Ajung în avioane cu guatemalezi repatriați, iar noi i-am procesat ca fiind în tranzit, în coordonare cu autoritățile mexicane de imigrație”, a spus el.
Acest val de deportări către terțe țări ridică întrebări serioase despre suveranitate, drepturile omului și solidaritate internațională. Liberia, o țară cu o istorie complicată, marcată de războaie civile și de o epidemie de Ebola, se confruntă acum cu un nou val de oameni sosiți împotriva voinței lor. Deși guvernul de la Monrovia insistă că este vorba despre un gest umanitar, realitatea din teren ar putea fi mult mai dură. Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că mulți dintre acești deportați nu au nicio legătură cu Liberia, nu cunosc limba, nu au familie sau rețele de sprijin acolo, iar integrarea lor va fi extrem de dificilă.
În plus, există temeri că aceste acorduri ar putea deveni un model pentru alte țări, transformând statele mai sărace în soluții de aruncare a problemelor migratorii ale Occidentului. Pe de altă parte, administrația Trump vede în aceste măsuri o modalitate eficientă de a-și respecta promisiunile electorale privind securizarea frontierelor și reducerea imigrației ilegale. Rămâne de văzut dacă aceste politici vor rezista în fața instanțelor sau dacă vor fi contestate la nivel internațional. Cert este că, pentru cei 20 de oameni care au coborât joi din avion la Monrovia, începe o nouă viață într-o țară pe care nu au ales-o, departe de tot ce cunoșteau.
De ce este important:
Această știre evidențiază o schimbare majoră în politica de imigrație a Statelor Unite, cu implicații profunde pentru drepturile omului și relațiile internaționale. Deportarea către terțe țări, în loc de repatrierea în țara de origine, creează un precedent periculos care poate afecta milioane de migranți la nivel global. De asemenea, subliniază dezechilibrul de putere dintre națiunile bogate și cele sărace, care sunt adesea constrânse să accepte astfel de acorduri din cauza dependenței economice sau politice. Pentru publicul larg, este esențial să înțeleagă cum funcționează aceste mecanisme și ce costuri umane implică, dincolo de declarațiile oficiale.
