Nepal, o țară încluzată între doi giganți — India și China — și stăpână pe opt din cele zece cele mai înalte vârfuri ale lumii, inclusiv Everestul, se confruntă cu o paradoxă dureroasă: contribuie cu o fracțiune neglijabilă la emisiile globale de gaze cu efect de seră, dar plătește unul dintre cele mai scumpe tributuri. Datele ONU plasează Nepal pe locul al patrulea în lume ca vulnerabilitate la schimbările climatice, iar Banca Mondială estimează că țăria pierde anual aproximativ 1,5-2% din PIB din cauza dezastrelor legate de vremea extremă.
Inundațiile recente, care au făcut zeci de morți și au distrus sute de case, poduri și recolte în districtele din sudul țării (Terai) și în zonele montane, nu sunt un eveniment izolat. Ele urmează unui model clar documentat de cercetători: monsunurile devin tot mai eratice, cu perioade de secetă prelungite întrerupte de precipitații torențiale concentrate în câteva zile sau chiar ore. Acest fenomen, cunoscut sub numele de "whiplash" climatic, suprapune capacitatea de drenaj naturală și a infrastructurilor vechi de decenii.
Dar amenințarea nu vine doar de la cer. Himalaya, adesea numit "Al Trei Pol" al planetei din cauza volumului său de gheață, se topește cu o viteză accelerată. Un studiu publicat în 2023 în revista Nature a arătat că ghețările himalayene au pierdut masa de gheață de 65% mai repede în perioada 2011-2020 comparativ cu deceniul anterior. Această topire alimentează formarea miilor de lacuri glaciare — Nepal en are peste 2.300, din care sute sunt clasificate ca periculoase. Ruptura unui astfel de lac (GLOF - Glacial Lake Outburst Flood) poate trăda un zid de apă, piatră și noroi capabil să șterge localități întregi în minute, fără nicio avertizare meteorologică clasică.
"Nu putem rezolva această problemă singuri", a declarat Shah într-o intervenție la o conferință regională pe climat organizată la Kathmandu. "Emisiile care încălzesc planeta vin din economiile industrializate, dar impactul este ressimțit aici, în munții noștri și în câmpiile noastre. Avem nevoie de finanțare climatică reală, nu de promisiuni, și de transfer de tehnologie pentru sisteme de alertare timpurie și adaptare."
Cuvintele premierului reflectă o frustrare crescută în țările în curs de dezvoltare față de mecanismul internațional de finanțare climatică. La COP28 din Dubai, țările bogate s-au angajat să dubleze finanțarea pentru adaptare până în 2025 și să operaționalizeze Fondul pentru Pierderi și Daune (Loss and Damage Fund), dar fluxurile de bani rămân lente și birocratice. Nepal a primit fonduri de la Fondul Verde pentru Climat și de la Banca Asiatică de Dezvoltare pentru proiecte de management al riscului de inundații și reforestare, dar nevoile sunt de ordinul miliardelor de dolari, nu al milionelor.
Pe teren, realitatea este una vizcerală. În districtul Sindhupalchok, devastat de cutremurul din 2015 și lovit acum de alunecări de teren provocate de ploile torențiale, localnicii raportează că modelele meteo tradiționale nu mai funcționează. "Tatăl meu știa când să semene după poziția stelelor și a vântului", spune Ram Bahadur, un fermier de 52 de ani. "Acum, plouă în decembrie și e sec în iulie. Pământul nu mai ține apă, se usucă și se crăpează, apoi vine apa și îl ia totul."
Comunitatea științifică confirmă observațiile locale. Departamentul de Hidrologie și Meteorologie al Nepalului (DHM) a înregistrat o creștere a temperaturii medii anuale de aproximativ 0,056°C pe deceniu de la 1971 până în prezent — mai rapid decât media globală. În același timp, numărul de zile cu precipitații extreme (peste 100 mm/zi) a crescut semnificativ în regiunea Terai, grenierul țării.
Răspunsul guvernamental include planuri ambițioase: construcția de diguri de protecție, relocarea comunităților din zonele de risc ridicat, modernizarea rețelei de stații meteorologice automate și implementarea unui sistem național de alertare timpurie bazat pe radar și sateliți. Dar implementarea se lovește de lipsa de fonduri, de burocrație și de geografia greoaie a țării, unde multe sate sunt accesibile doar pe jos sau cu elicopterul.
Există și o dimensiune geopolitică delicată. Multe dintre râurile care traversază Nepal — Koshi, Gandaki, Karnali — curg în India, devenind vital pentru sute de milioane de indieni. Managementul apelor transfrontaliere este o sursă constantă de tensiune diplomatică. Inundațiile în Nepal devin rapid inundații în Bihar sau Uttar Pradesh. O abordare regională integrată, sub egida SAARC (Asociația Sud-Asiatică pentru Cooperare Regională) sau a inițiativelor bilaterale, este esențială, dar politica adesea blochează hidrologia.
În acest context, apelul lui Balendra Shah nu este doar retorică. Este o încercare de a reposiționa Nepalul nu ca o victimă pasivă, ci ca un actor care cere justiție climatică bazată pe date științifice și pe realitățile de teren. "Munții noștri sunt turnurile de apă ale Asiei", a concluzionat premierul. "Dacă ele cad, cade și siguranța apei și a hranelor pentru jumătate din umanitate. Salvarea Himalayei nu este caritate, este investiție în siguranța globală."
De ce este important:
Acest articol evidențiază o inegalitate fundamentală a crizei climatice: țările care au contribuit cel mai puțin la încălzirea globală (Nepal are emisii per capita de sub 0,5 tone CO2/an) sunt cele mai expuse impactelor sale severe. Situația Nepalului este un studiu de caz pentru întreaga regiune himalayană și pentru toate țările de munte și insulare vulnerabile. Apelul premierului pentru finanțare climatică concretă și transfer de tehnologie testează credibilitatea angajamentelor internaționale (Acordul de Paris, Fondul Loss and Damage). De asemenea, criza evidențiază necesitatea cooperării transfrontaliere pentru managementul apelor, o problemă geopolitică care va deveni tot mai acută pe măsură ce ghețările se topesc și monsunurile devin imprevizibile. Ignorarea acestor semnale de alarmă din "Turnul de Apă al Asiei" va avea consecințe cascadă pentru siguranța alimentară, energetică și umană a aproape două miliarde de oameni din Asia de Sud și Sud-Est.
