Totul a început când avocatul lui Musk, Steve Molo, l-a pus pe Altman la colț, întrebându-l dacă declarațiile făcute în fața Congresului au fost sincere. Altman spusese că nu deține acțiuni în OpenAI, dar realitatea e că avea o participație indirectă prin Y Combinator, fondul pe care l-a condus. „Am presupus că toată lumea înțelege ce înseamnă să fii investitor pasiv într-un fond de venture capital”, a încercat Altman să se justifice. Musk’s lawyer a replicat sec: „Chiar crezi că un congressman știa asta?”
Kirsten a subliniat că și Musk are un istoric lung de declarații înșelătoare. „Încrederea nu e doar o problemă a lui Altman”, a spus ea. „Este o întrebare fundamentală pentru jurnaliști, factori de decizie și tot mai mulți consumatori, despre toate laboratoarele de AI. Nu avem acces la informații complete – sunt companii private, cu multe secrete în spatele cortinei.”
Eu am aruncat întrebarea înapoi: „Cine are încredere în Sam Altman?” Kirsten mi-a răspuns cu o altă întrebare: „Tu ai încredere în el?” E un subiect ciudat pentru un jurnalist, dar exact asta e esența procesului. Tot ce s-a întâmplat la OpenAI – inclusiv „The Blip”, acea luptă pentru putere care a zguduit compania – se reduce la încredere. Mulți foști colegi nu au încredere în Altman. El însuși a recunoscut că evită conflictele și spune oamenilor ce vor să audă. Sună plauzibil, dar dacă eu aș fi în locul lui, nu mi-ar plăcea să fiu întrebat dacă sunt de încredere.
Sean a fost direct: „Eu nu am încredere în el. Dar n-am încredere în majoritatea oamenilor, deci e un fel de bază.” Procesul s-a încheiat azi, iar eu sunt curios cum va decide juriul. La început, părea că Musk vrea doar să arunce cu noroi într-un rival care l-a dezamăgit. Nu știu dacă a reușit pe deplin, dar cu siguranță toți au ieșit mai șifonați.
Un moment cheie a fost când Altman a fost chestionat despre declarațiile din fața Congresului. El a spus că nu are equity în OpenAI, dar avea prin Y Combinator. A încercat să minimalizeze, dar avocatul lui Musk a insistat: „Chiar crezi că un congressman știa că ești investitor pasiv?” A fost un joc de cuvinte, iar stilul lui Altman de a răspunde – blând, cooperant – a contrastat puternic cu cel al lui Musk, care în trecut a mințit pe Twitter și apoi a corectat, dar într-un mod combativ.
Kirsten a observat: „Ambii au fost neadevărați, dar au gestionat diferit. Musk e combativ, Altman încearcă să pară simpatic. Depinde de juriu să vadă dincolo de aparențe.”
Ce înseamnă asta pentru industria AI? E o criză de încredere. Nu știm ce fac cu adevărat aceste companii, care sunt intențiile lor. Poate că intențiile sunt nobile, dar pot fi și prost aplicate. Procesul ăsta e doar vârful aisbergului.
De ce este important:
Acest proces nu este doar despre o dispută între doi miliardari. El pune sub semnul întrebării însăși fundația pe care se construiește viitorul inteligenței artificiale. Dacă nu putem avea încredere în liderii care decid cum se dezvoltă aceste tehnologii, atunci cum putem avea încredere în produsele lor? Încrederea devine o monedă mai valoroasă decât acțiunile sau profiturile. Iar pentru consumatori, jurnaliști și factori de decizie, această întrebare va rămâne mult timp după ce verdictul va fi rostit.
