Hasman, expertă în sustenabilitate și avocată a climei, susține că orașele trebuie să se transforme urgent. „Nu mai putem construi ca și cum clima ar fi statică”, spune ea. „Trebuie să creăm medii urbane care respiră, care se răcesc singure, care absorb apa și care sprijină biodiversitatea.” În viziunea ei, un oraș care se comportă ca o pădure este unul în care vegetația nu este doar decorativă, ci joacă un rol funcțional esențial: acoperișurile verzi, pereții vii, coridoarele ecologice și spațiile permeabile transformă betonul într-un ecosistem viu.
Clădirile, la rândul lor, trebuie să imite copacii. Hasman propune fațade care „transpiră” – materiale care eliberează umiditate pentru a răci aerul înconjurător, sisteme de ventilație naturală care imită frunzele, și structuri care captează apa de ploaie exact cum rădăcinile unui copac o fac. „Un copac nu consumă energie pentru a se răci; el folosește procese naturale. La fel ar trebui să facă și clădirile noastre”, explică ea.
Această abordare nu este doar teoretică. Hasman a contribuit la proiecte inovatoare, cum ar fi cartiere cu amprentă de carbon zero și clădiri care produc mai multă energie decât consumă. Ea subliniază că designul climatic inteligent nu înseamnă doar tehnologie avansată, ci și revenirea la principii străvechi: orientarea clădirilor după soare, utilizarea materialelor locale și crearea de spații care încurajează comunitatea.
Un aspect crucial pe care îl evidențiază este necesitatea de a gândi la scară urbană. „Nu poți rezolva problema căldurii doar cu o clădire eficientă. Ai nevoie de cartiere întregi care să colaboreze: străzi umbrite de copaci, piețe cu fântâni și zone verzi care creează insule de răcoare.” În orașe precum Singapore, Melbourne sau Copenhaga, astfel de soluții sunt deja implementate, iar rezultatele sunt vizibile: temperaturi mai scăzute cu câteva grade, aer mai curat și o calitate a vieții îmbunătățită.
Hasman atrage atenția că adaptarea la climă nu este un lux, ci o necesitate pentru supraviețuire. „Orașele sunt responsabile pentru peste 70% din emisiile globale de carbon, dar și cele mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Dacă nu acționăm acum, valurile de căldură vor ucide mai mulți oameni decât orice alt dezastru natural.” Ea pledează pentru o schimbare de paradigmă: de la construcții care luptă împotriva naturii, la unele care lucrează cu ea.
În interviurile sale, Mina Hasman vorbește și despre importanța implicării comunităților. „Nu poți impune de sus un design sustenabil. Trebuie să asculți oamenii, să înțelegi cum folosesc spațiul și să creezi soluții care să le îmbunătățească viața de zi cu zi.” De aceea, proiectele ei includ adesea grădini urbane, piețe locale și spații de joacă care nu doar că răcoresc orașul, dar și întăresc legăturile sociale.
Criticii spun că astfel de soluții sunt costisitoare și greu de implementat la scară largă. Hasman răspunde că, pe termen lung, ele sunt mai ieftine decât repararea pagubelor provocate de inundații sau caniculă. „Investiția în infrastructură verde se amortizează rapid prin economii la energie, sănătate și productivitate.” Ea oferă exemple concrete: un acoperiș verde poate reduce costurile de răcire cu până la 25%, iar un parc urban bine proiectat poate crește valoarea proprietăților din jur.
Viziunea Minei Hasman este una optimistă, dar realistă. Ea crede că orașele viitorului pot fi atât frumoase, cât și funcționale, atât verzi, cât și dense. Cheia este să învățăm din natură, nu să o dominăm. „Pădurile sunt cele mai eficiente ecosisteme de pe planetă. De ce să nu le copiem?” întreabă ea retoric.
Pe măsură ce temperaturile globale continuă să crească, ideile ei devin tot mai relevante. Proiectarea orașelor pentru o climă mai fierbinte nu mai este o opțiune, ci o urgență. Iar Mina Hasman ne arată că, dacă privim natura ca pe un partener, nu ca pe un adversar, putem construi un viitor în care oamenii și planeta prosperă împreună.
De ce este important:
Articolul evidențiază o soluție inovatoare și necesară pentru una dintre cele mai mari provocări ale secolului XXI: adaptarea orașelor la schimbările climatice. Viziunea Minei Hasman oferă un cadru practic și inspirat din natură, care poate fi aplicat de urbaniști, arhitecți și factori de decizie. În contextul în care valurile de căldură devin tot mai frecvente și mai letale, iar orașele sunt epicentrele emisiilor de carbon, transformarea lor în ecosisteme vii nu este doar o idee frumoasă, ci o chestiune de supraviețuire. Înțelegerea acestor concepte poate ajuta comunitățile să devină mai reziliente și mai sustenabile.
