Corespondenta NPR pentru America de Sud, Carrie Kahn, a revenit în capitala Venezuelei pentru prima dată de la alegerile din 2024, considerate fraudate de Statele Unite și de majoritatea observatorilor internaționali. Sosirea ei a coincis cu un exercițiu de pregătire al forțelor americane, care a inclus aterizarea a două uriașe aeronave Osprey în parcarea ambasadei SUA. O mulțime s-a adunat să privească, iar sprijinul pentru intervenția americană rămâne puternic, deși nu lipsit de contestări. Un grup mic de protestatari a ieșit în stradă cu pancarte pe care scria, în engleză, „Yankees, go home!”. Pe unele poduri rutiere, au apărut afișe cu chipurile lui Maduro și ale fostei prime doamne, însoțite de mesajul „Îi vrem înapoi”. Însă vechile imagini de propagandă pro-Maduro au dispărut aproape complet. Este un peisaj suprarealist, un „split-screen” între noua realitate fără Maduro și puternica prezență americană, în timp ce vechiul regim și greutățile economice severe persistă.
„Depinde cu cine vorbești”, spune Kahn despre reacțiile venezuelenilor. O femeie întâlnită în avion, care se întorcea acasă după opt ani de exil, era plină de speranță. Lucrează de la distanță și câștigă în valută străină, un lux pe care puțini și-l permit. În schimb, familiile celor încă deținuți în închisorile venezuelene sunt furioase și ies în stradă să protesteze. Săptămâna trecută, atât liderii guvernului interimar, cât și președintele Trump au anunțat eliberarea a sute de prizonieri politici. Nu s-a întâmplat. Potrivit lui Gonzalo Himiob, de la grupul de advocacy Foro Penal, doar aproximativ 40 de persoane au fost eliberate.
„De fiecare dată când se face o promisiune care nu este respectată, această credință scade. Încrederea că aceste schimbări au loc scade foarte mult”, a declarat Himiob. Guvernul venezuelean nu a oferit nicio explicație pentru eșecul eliberării masive promise.
Economia rămâne o rană deschisă. Inflația este astronomică, depășind 600%. Penele de curent sunt frecvente, apa potabilă lipsește, iar cozile la benzinării sunt interminabile. Kahn l-a intervievat pe Junior Monterola, un taximetrist de 40 de ani care aștepta de ore bune să cumpere benzină. Cu ultimii săi 2 dolari, a reușit să cumpere doar patru litri, suficient cât să mai poată lucra o zi. Ca mulți alți venezueleni, Monterola este totuși recunoscător pentru intervenția lui Trump. „Înainte nu exista niciun viitor”, a spus el. „Acum, măcar avem o speranță. Și multă lume ca el simte acum mult mai puțină teamă să vorbească.”
Opozanții politici ai guvernului interimar cer schimbări mai rapide, în special alegeri. Un grup de opozanți, printre care și laureata Premiului Nobel María Corina Machado, s-a întâlnit în weekend la Panama. Machado și-a anunțat candidatura la președinție, iar opozanții insistă că alegerile trebuie să aibă loc cât mai curând.
De ce este important:
Situația din Venezuela este un test crucial pentru politica externă a SUA și pentru capacitatea administrației Trump de a livra stabilitate și reforme într-o țară sfâșiată de criză. Promisiunile neonorate de eliberare a prizonierilor politici subminează credibilitatea noului regim și alimentează neîncrederea populației. Fără progrese reale în domeniul justiției și al economiei, riscul ca Venezuela să rămână captivă haosului și să devină o sursă de instabilitate regională rămâne foarte ridicat. Următoarele luni vor fi decisive pentru a vedea dacă schimbarea la vârf se va traduce într-o îmbunătățire reală a vieții venezuelenilor sau dacă va fi doar o altă promisiune goală.
