Strâmtoarea Hormuz – punctul central al negocierilor
Una dintre cele mai sensibile probleme din cadrul discuțiilor de pace a fost controlul asupra Strâmtorii Hormuz, prin care, în timp de pace, tranzitează 20% din livrările globale de petrol și gaze naturale lichefiate. Din luna martie, Iranul a restricționat traficul prin această apă îngustă care leagă Golful Persic de oceanul deschis, permițând trecerea doar unor nave din anumite țări, după negocieri cu Gardienii Revoluției Islamice (IRGC). În unele cazuri, armatorii au plătit taxe de tranzit de până la 2 milioane de dolari pe navă. Ca răspuns, SUA au impus o blocadă navală asupra porturilor iraniene, ceea ce a agravat perturbarea livrărilor globale de hidrocarburi.
Conform MOU-ului, traficul prin Strâmtoarea Hormuz va fi „nerestricționat” – fără taxe, fără „hărțuiri” – iar Iranul va avea la dispoziție 30 de zile pentru a elimina toate minele marine. Blocada navală americană va fi ridicată „proporțional cu restabilirea traficului comercial”. De asemenea, SUA vor renunța la o serie de sancțiuni, permițând Iranului să vândă liber petrol. Subiectul taxelor de tranzit a fost respins constant de Washington și de alte state, invocând dreptul maritim internațional care interzice perceperea de taxe pentru trecerea prin strâmtori naturale, dar permite tarife pentru „servicii” acordate navelor.
Uraniul îmbogățit – o altă piatră de încercare
În perioada de 60 de zile, prima temă de discuție va fi programul de îmbogățire a uraniului al Iranului și modul de eliminare a stocului de uraniu înalt îmbogățit. Se estimează că Iranul deține aproximativ 440 kg de uraniu îmbogățit la 60%, sub pragul de 90% necesar pentru arme nucleare, dar suficient de aproape pentru a putea atinge acest nivel într-un timp scurt. Teheranul susține că programul său nuclear are scopuri exclusiv civile, însă Israelul, SUA și alte țări occidentale consideră că Iranul se pregătește să dezvolte capacități nucleare militare.
Washingtonul dorește ca acest stoc să fie predat SUA, dar Iranul a respins această cerere. S-a vehiculat că ar fi fost dispus să îl transfere unei terțe părți, însă liderul suprem iranian, Mojtaba Khamenei, a emis recent o directivă prin care interzice trimiterea uraniului îmbogățit în străinătate. Interesant este că, pe 26 februarie, în cadrul unor negocieri informale de la Geneva, Teheranul oferise să „diluie” stocul de la 60% la 3,67% – nivelul permis prin Acordul nuclear din 2015 (JCPOA), de care SUA s-au retras în primul mandat al lui Trump, deși inspectorii internaționali confirmaseră respectarea acestuia de către Iran.
Ajutor umanitar și încheierea războiului din Liban
Memorandumul include un mecanism pentru ca Iranul să primească ajutor umanitar, iar SUA se angajează să discute ridicarea sancțiunilor și deblocarea activelor iraniene din străinătate. Iranul este una dintre cele mai sancționate țări din lume, iar miliarde de dolari rămân înghețate în bănci străine.
Potrivit relatărilor din presă, acordul prevede și încetarea războiului Israelului împotriva Libanului, unde forțele israeliene au ocupat o mare parte din sudul țării, vizând bastioane ale Hezbollah, susținut de Iran. Hezbollah a început să lanseze atacuri asupra nordului Israelului după primele lovituri americano-israeliene asupra Teheranului, pe 28 februarie. De atunci, Israelul a ucis peste 3.000 de persoane în Liban, inclusiv paramedici și civili. Deși Trump a anunțat o prelungire a armistițiului pe 16 aprilie, atacurile israeliene au continuat.
Rolul Pakistanului și escaladarea recentă
Pakistanul joacă un rol de mediator, viceprim-ministrul și ministrul de externe Ishaq Dar urmând să se întâlnească la Washington cu secretarul de stat Marco Rubio pentru a continua negocierile. O delegație iraniană de rang înalt a călătorit recent în Qatar pentru discuții. Cu toate acestea, în pofida eforturilor diplomatice, atacurile au escaladat: săptămâna trecută, armata americană a lansat o serie de lovituri lângă Strâmtoarea Hormuz, iar joi, CENTCOM a anunțat că a doborât cinci drone de atac iraniene și a lovit o stație de control la sol în Bandar Abbas. Iranul a continuat să atace active americane și infrastructura energetică din Golf. Kuwaitul a raportat interceptarea de rachete și drone „ostile”.
Ce urmează?
MOU-ul urmărește încetarea ostilităților pentru 60 de zile, timp în care SUA și Iranul vor negocia problemele rămase: uraniul îmbogățit, ridicarea sancțiunilor și sprijinul Iranului pentru proxy-urile regionale (Hezbollah, Houthi, grupări armate din Irak și Siria). Oficialii americani nu au oferit detalii suplimentare. Rămâne de văzut dacă președintele Trump va aproba înțelegerea și dacă aceasta va duce la o pace durabilă sau doar la o amânare a confruntării.
De ce este important:
Acest acord preliminar reprezintă cea mai serioasă încercare de a detensiona un conflict care amenință stabilitatea întregii regiuni a Golfului și aprovizionarea globală cu energie. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru economia mondială, iar orice restricție sau blocadă are efecte imediate asupra prețurilor petrolului și gazelor. De asemenea, dosarul nuclear iranian rămâne o sursă majoră de neîncredere și tensiuni, iar găsirea unei soluții diplomatice ar putea preveni o escaladare militară dezastruoasă. În plus, legătura cu războiul din Liban arată cât de interconectate sunt conflictele din Orientul Mijlociu. Succesul sau eșecul acestor negocieri va influența nu doar relațiile bilaterale SUA-Iran, ci și echilibrul de putere în întreaga regiune.
