Protestatarii au mărșăluit prin capitala Austriei, acuzând organizatorii de dublu standard. Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU), care organizează concursul, a exclus Rusia după invadarea Ucrainei în 2022, dar a refuzat să ia aceeași măsură împotriva Israelului, deși acțiunile sale militare în Gaza au fost condamnate pe scară largă drept genocide de către organizații internaționale și state membre ONU.
„Este o rușine că Eurovision, un eveniment care pretinde că promovează pacea și unitatea, permite unui stat acuzat de crime de război să participe”, a declarat unul dintre organizatorii protestului, Maria Schmidt, în fața mulțimii adunate în fața sălii de concert. „Dacă Rusia a fost exclusă pentru invadarea Ucrainei, de ce Israelul nu este exclus pentru bombardarea spitalelor și uciderea a zeci de mii de civili?”
Potrivit corespondentului Al Jazeera la Viena, Charlie Angela, aproximativ 2.000 de manifestanți s-au adunat în oraș încă de după-amiază, scandând lozinci precum „Eurovision, rușine ție!” și „Libertate pentru Palestina”. Mulți dintre ei purtau steaguri palestiniene și pancarte pe care scria „Boicotați genocidul”.
Boicotul celor cinci țări a fost un subiect fierbinte în săptămânile premergătoare finalei. Premierul spaniol Pedro Sanchez, unul dintre cei mai vocali critici ai Israelului din Europa, a declarat vineri că decizia Spaniei de a nu participa plasează țara sa „de partea corectă a istoriei”. „Nu putem normaliza un regim care comite atrocități zilnic împotriva poporului palestinian”, a spus Sanchez într-un discurs televizat.
Țările de Jos, Irlanda, Islanda și Slovenia au urmat exemplul, radiodifuzorii lor naționali refuzând să transmită concursul. „Nu putem face show în timp ce oameni mor în Gaza”, a declarat directorul postului public irlandez RTE, într-o scrisoare deschisă către EBU.
Luna trecută, peste 1.000 de artiști, inclusiv Macklemore și Paloma Faith, au semnat o scrisoare deschisă prin care îndemnau fanii să boicoteze Eurovision. Macklemore, cunoscut pentru piesele sale de protest împotriva războiului din Gaza, a lansat recent un single intitulat „Hind’s Hall”, în memoria fetiței palestiniene ucise de forțele israeliene.
Amnesty International a condamnat dur decizia EBU. Secretara generală a organizației, Agnes Callamard, a declarat luni: „Eșecul Uniunii Europene de Radiodifuziune de a suspenda Israelul de la Eurovision, așa cum a făcut cu Rusia, este un act de lașitate și o ilustrare a dublelor standarde flagrante când vine vorba de Israel.”
Criticii subliniază că, în timp ce Rusia a fost exclusă din competiții sportive și culturale internaționale după invadarea Ucrainei, Israelul continuă să participe la evenimente globale, în ciuda rapoartelor ONU care documentează crime de război și încălcări ale dreptului internațional în Gaza. De la începutul ofensivei israeliene din octombrie 2023, peste 35.000 de palestinieni au fost uciși, majoritatea femei și copii, iar infrastructura civilă a fost devastată.
Eurovision, care anul trecut a atras 166 de milioane de telespectatori, se confruntă acum cu cel mai mare boicot din istoria sa. Pe lângă cele cinci țări care nu au participat, mai multe state au redus semnificativ acoperirea media a evenimentului, iar în Germania și Franța au avut loc proteste similare.
În ciuda controverselor, show-ul a continuat sâmbătă seara, cu 26 de țări concurând pentru trofeul de cristal. Câștigătorul este ales de un juriu profesionist și de telespectatorii care votează pentru piesa preferată. Anul trecut, guvernul israelian a fost acuzat că a influențat votul în mod neloial, ceea ce a dus la introducerea unor noi reguli.
Reprezentanta Israelului, cântăreața Eden Golan, a fost întâmpinată cu huiduieli și fluierături în timpul repetițiilor, iar securitatea a fost întărită în jurul delegației israeliene. „Nu este vorba despre muzică, este vorba despre politică”, a spus unul dintre protestatari, David Cohen, un student vienez. „Nu putem separa arta de contextul în care este creată. A permite Israelului să participe înseamnă a spune că ceea ce face în Gaza este acceptabil.”
EBU a apărat decizia de a include Israelul, argumentând că Eurovision este un concurs de muzică, nu un forum politic. „Eurovision este un eveniment apolitic, iar participarea țărilor se bazează pe calitatea artistică, nu pe pozițiile politice ale guvernelor lor”, a declarat un purtător de cuvânt al EBU. Cu toate acestea, critici precum jurnalistul și activistul palestinian Mariam Barghouti consideră că această poziție este ipocrită. „Dacă Eurovision ar fi cu adevărat apolitic, nu ar fi exclus Rusia. Dar a făcut-o, ceea ce arată că regulile sunt aplicate selectiv, în funcție de interesele geopolitice ale Occidentului.”
Pe străzile Vienei, atmosfera era tensionată. Poliția a desfășurat un dispozitiv masiv de securitate, iar câteva persoane au fost reținute pentru scurt timp după ce au încercat să spargă cordoanele de securitate. „Nu vom tăcea în timp ce se comit crime în numele nostru”, a strigat o femeie în vârstă, în timp ce era condusă de agenți.
Finala Eurovision a fost transmisă în direct în peste 40 de țări, dar în Spania, Țările de Jos, Irlanda, Islanda și Slovenia, telespectatorii nu au putut urmări concursul. În schimb, posturile naționale au difuzat documentare despre Gaza sau dezbateri despre boicot.
De ce este important:
Acest boicot masiv la Eurovision reflectă o schimbare semnificativă în opinia publică europeană față de conflictul israeliano-palestinian. Faptul că cinci state membre UE și NATO au decis să nu participe la un eveniment cultural major arată că nemulțumirea față de acțiunile Israelului în Gaza depășește sfera diplomatică și pătrunde în societatea civilă. Protestele și boicotul demonstrează că cetățenii europeni nu mai acceptă separarea artei de politică atunci când sunt în joc vieți omenești. De asemenea, acest episod pune sub semnul întrebării neutralitatea declarată a Eurovisionului și a altor instituții culturale internaționale, care sunt acuzate de aplicarea unor standarde duble. În contextul în care războiul din Gaza continuă să facă victime, iar comunitatea internațională este divizată, astfel de acțiuni de protest devin un barometru al conștiinței colective și al presiunii asupra guvernelor de a acționa.
