Cu toate acestea, printre miile de oameni adunați duminică la Kraljevo nu s-a simțit niciun sentiment de ușurare. Conform legii sârbești, Vucic nu poate candida pentru un nou mandat prezidențial, iar mulți protestatari și analiști se așteaptă ca acesta să treacă la funcția mai puternică de prim-ministru și să încredințeze președinția unui aliat loial, păstrându-și astfel controlul asupra puterii. Departe de a părea învins la adunarea de la Belgrad, Vucic a adoptat un ton combativ, prezicând că partidul său de dreapta, Partidul Progresist Sârb, care guvernează țara de 14 ani, va „câștiga mai convingător ca niciodată” la următoarele alegeri. Nu a stabilit nicio dată nici pentru plecarea sa, nici pentru alegeri, lăsându-și adversarii în incertitudine cu privire la ceea ce urmează.
Mitingurile concurente au scos la iveală o țară divizată în două. În centrul furiei se află un dezastru petrecut la sfârșitul anului 2024, când acoperișul unei gări din orașul nordic Novi Sad s-a prăbușit, omorând 16 persoane. Protestatarii dau vina pe corupție și pe lucrările de proastă calitate la proiectele mari de construcții de stat, transformând această tragedie într-un simbol a ceea ce ei consideră a fi un guvern corupt și fără răspundere. Vucic neagă orice corupție și i-a catalogat în mod repetat pe protestatari drept „agenți străini” hotărâți să-l răstoarne.
Campania a devenit cel mai mare val de proteste de la răsturnarea liderului autoritar Slobodan Miloșevici în 2000. Poliția a reținut sute de persoane în timpul lunilor de tulburări, atrăgând acuzații din partea Uniunii Europene că ofițerii au acționat brutal și au închis demonstranți fără motive întemeiate.
De ce este important:
Aceste proteste nu sunt doar o simplă manifestare de nemulțumire; ele reprezintă o criză politică profundă care ar putea redefini viitorul Serbiei. Vucic, deși promite demisia, este văzut de mulți ca un maestru al jocurilor politice, capabil să-și mențină influența chiar și fără funcția oficială de președinte. Dacă va reuși să transfere puterea unui aliat și să devină prim-ministru, atunci sistemul politic sârbesc va rămâne neschimbat, iar corupția și lipsa de transparență vor continua. Pe de altă parte, dacă protestele vor forța alegeri cu adevărat libere și corecte, Serbia ar putea asista la o schimbare istorică. Este esențial ca comunitatea internațională să monitorizeze îndeaproape evoluțiile, deoarece stabilitatea Balcanilor depinde de respectarea statului de drept și de voința poporului. Acest moment este un test pentru democrația sârbă și pentru capacitatea sa de a se elibera de decenii de conducere autoritară.
