Contextul istoric al scutirii
Pentru a înțelege furia haredim, trebuie să ne întoarcem la începuturile statului Israel. David Ben-Gurion, primul premier, a acordat o scutire de la serviciul militar pentru aproximativ 400 de studenți ai yeshivelor (școli talmudice), ca un compromis cu liderii religioși. Ideea era că acești tineri „păstrează flacăra spirituală” a națiunii, iar studiul Torei este la fel de important ca și apărarea fizică. În timp, numărul celor scutiți a explodat: astăzi, peste 60.000 de tineri ultra-ortodocși în vârstă de recrutare aleg să studieze în loc să servească, iar comunitatea haredim reprezintă aproximativ 13% din populația Israelului.
Însă această scutire a fost mereu contestată. Secularii și evreii religioși naționaliști (dati leumi) consideră că este o nedreptate: în timp ce tinerii lor fac trei ani de armată și apoi ani de rezervă, haredimii sunt scutiți, ceea ce creează o fisură socială uriașă. Mai mult, pe măsură ce Israelul se confruntă cu amenințări de securitate tot mai complexe, nevoia de soldați crește.
Decizia Curții Supreme și reacțiile
Punctul de cotitură a venit în 2024, când Curtea Supremă a Israelului a declarat că scutirea automată pentru haredim este neconstituțională, încălcând principiul egalității în fața legii. Guvernul a primit un termen limită pentru a adopta o nouă lege care să reglementeze recrutarea, dar coaliția condusă de Benjamin Netanyahu, care se bazează pe partide ultra-ortodoxe, a amânat constant. În iunie 2024, Curtea a decis că, în lipsa unei legi, statul nu mai poate finanța yeshivele pentru studenții care refuză recrutarea. Practic, tinerii haredim care nu se prezintă la armată riscă să piardă bursele și sprijinul financiar, iar cei care refuză în mod activ sunt arestați.
Protestele au izbucnit imediat. Mii de haredim, în special din secte mai radicale, au ieșit în stradă, blocând autostrăzi, în special în Ierusalim și Bnei Brak. Au fost aruncate pietre, au fost incendiate tomberoane, iar poliția a folosit tunuri cu apă și cai pentru a dispersa mulțimile. Peste 100 de persoane au fost arestate. Liderii spirituali ai comunității au declarat că „studiul Torei este sângele nostru” și că „nu vom permite ca copiii noștri să fie corupți de armată”.
Argumentele celor două tabere
Pentru haredim, serviciul militar este o amenințare existențială. Ei trăiesc într-o bulă religioasă, separată de restul societății, iar armata este văzută ca un mediu secular, care îi va expune la tentații – femei soldați, lipsa respectării stricte a șabatului, mâncare non-kosher. Mulți cred că doar studiul Torei poate proteja poporul evreu, iar armata este o distragere de la misiunea divină. „Preferăm să murim decât să intrăm în armată”, au scandat protestatarii.
Pe de altă parte, criticii spun că această atitudine este insuportabilă într-o țară care se confruntă cu războaie constante. „Nu poți trăi într-un stat care îți oferă protecție, apă, electricitate, fără să contribui la apărarea lui”, a declarat un purtător de cuvânt al armatei. Mai mult, există deja unități speciale pentru haredim, cum ar fi Batalionul Netzah Yehuda, care respectă reguli religioase stricte – mese separate, program de rugăciune, comandanți religioși. Cu toate acestea, doar câteva mii de ultra-ortodocși s-au înrolat voluntar în astfel de unități.
O criză care zguduie societatea israeliană
Această dispută nu este doar despre armată; este despre identitatea Israelului. Este un stat evreu, dar ce înseamnă asta? O democrație liberală sau o teocrație? Haredimii sunt în creștere demografică rapidă (fiecare familie are în medie 6-7 copii), iar dacă nu se integrează în forța de muncă și în armată, povara economică și socială va deveni insuportabilă. Deja, mulți haredim trăiesc în sărăcie, depinzând de subvenții de stat.
Pe de altă parte, forțarea lor în armată riscă să radicalizeze și mai mult comunitatea. Unii lideri au amenințat cu emigrarea în masă sau cu refuzul total de a coopera. „Nu vom permite ca copiii noștri să fie luați cu forța”, a spus rabinul Gershon Edelstein, unul dintre cei mai influenți lideri haredim.
Guvernul se află într-o poziție dificilă. Netanyahu are nevoie de sprijinul partidelor ultra-ortodoxe pentru a rămâne la putere, dar și de sprijinul publicului larg, care este din ce în ce mai iritat de privilegiile haredim. În plus, armata are nevoie de soldați: războiul din Gaza și tensiunile cu Hezbollah au epuizat rezervele.
Ce urmează?
Curtea Supremă a dat termen până la 1 august 2024 pentru ca guvernul să prezinte un plan de recrutare. Dacă nu o va face, finanțarea yeshivelor va fi tăiată, ceea ce ar putea duce la proteste și mai violente. În același timp, unii haredim încep să accepte ideea serviciului militar, mai ales în unități adaptate, dar numărul lor este încă mic.
Este o criză care nu are o soluție ușoară. Israelul trebuie să găsească un echilibru între respectarea credinței religioase și nevoia de securitate și coeziune socială. Până atunci, străzile vor rămâne un câmp de luptă între două viziuni asupra a ceea ce înseamnă să fii evreu și cetățean.
De ce este important:
Această dispută nu este doar o problemă internă a Israelului; ea reflectă tensiunile globale dintre religie și stat, dintre tradiție și modernitate. Într-o lume în care fundamentalismul religios și naționalismul se ciocnesc, modul în care Israelul va rezolva această criză poate oferi lecții pentru alte societăți. Mai mult, impactul asupra securității regionale este imens: o armată israeliană divizată și lipsită de resurse umane ar putea afecta echilibrul de putere în Orientul Mijlociu. De aceea, urmărim cu atenție evoluțiile de la Ierusalim.
