„Nu este deloc acceptabil să rămânem în această stare de nici război, nici pace. Acest lucru nu aduce beneficii regiunii, țărilor din zonă sau oamenilor”, a declarat Al Hashmi, într-o conferință de presă susținută la Doha. El a adăugat că Qatarul lucrează îndeaproape cu parteneri internaționali, inclusiv cu China, pentru a găsi soluții diplomatice care să ducă la dezescaladare și la reluarea normală a traficului prin strâmtoare.
„Qatarul depune eforturi diplomatice serioase, iar noi discutăm idei noi cu mediatorii implicați”, a precizat oficialul. Aceste declarații vin în contextul în care prim-ministrul și ministrul de externe al Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, a avut marți o întâlnire la Beijing cu omologul său chinez, Wang Yi. Cei doi au discutat despre consolidarea securității și stabilității regionale, dar și despre soluții concrete pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz, punctul nevralgic prin care trece aproximativ 20% din consumul global de petrol.
„Am avut o întâlnire rodnică cu prietenul meu, Excelența Sa Wang Yi, ministrul de externe al Chinei. Am discutat despre consolidarea relațiilor bilaterale pentru a servi intereselor noastre comune, am trecut în revistă evoluțiile regionale și internaționale și așteptăm cu interes să lucrăm împreună pentru pacea și securitatea internațională”, a scris șeicul Mohammed pe platforma X, după întâlnirea de la Beijing.
Al Hashmi a subliniat că „cel mai important lucru este să existe voință politică din partea ambelor părți pentru a rezolva problema”, referindu-se la Iran și Statele Unite. El a reiterat că „Qatarul și țările din regiune sunt extrem de interesate de deschiderea Strâmtorii Ormuz, fără condiții prealabile, deoarece aceasta este o prioritate absolută”. Această poziție fermă vine pe fondul tensiunilor crescânde din Golful Persic, unde atacurile asupra navelor comerciale și militare au determinat companiile de transport să evite zona, iar prețurile energiei au înregistrat fluctuații majore.
Strâmtoarea Ormuz, un canal îngust între Iran și Oman, a fost în centrul confruntărilor dintre Teheran și Washington încă de la începutul războiului. Iranul a amenințat în repetate rânduri că va bloca complet traficul, iar forțele americane au desfășurat nave de război în zonă pentru a asigura libertatea navigației. În ciuda armistițiilor parțiale și a negocierilor intermediare, situația a rămas tensionată, iar Qatarul, care găzduiește cea mai mare bază militară americană din regiune, dar are și relații strânse cu Iranul, s-a poziționat ca un mediator natural.
Pe lângă dosarul Ormuz, oficialul qatariot a abordat și situația din Yemen, unde luptele dintre forțele loiale guvernului recunoscut internațional, susținut de Arabia Saudită, și rebelii houthi s-au intensificat săptămâna trecută. Houthii au lansat atacuri asupra teritoriului saudit, vizând orașe precum Abha, Jizan, Najran și Khamis Mushait. Al Hashmi a condamnat ferm aceste acțiuni, declarând că „atacurile houthi asupra instituțiilor civile au dus la rănirea multor civili și au creat probleme pentru transporturile din Marea Roșie, reprezentând o amenințare la adresa navigației internaționale”.
Qatarul a cerut în mod constant încetarea focului în Yemen și reluarea negocierilor politice, dar escaladarea recentă complică și mai mult eforturile de pace. În același timp, Doha a fost criticată de unele părți pentru relațiile sale cu toate taberele, dar oficialii qatarioti susțin că această abordare echilibrată este singura cale spre o soluție durabilă.
Analiștii consideră că implicarea tot mai vizibilă a Qatarului în medierea dintre Washington și Teheran reflectă o strategie mai amplă a emiratului de a-și consolida statutul de putere diplomatică regională. După ce a găzduit negocierile pentru eliberarea ostaticilor din Gaza și a facilitat acorduri de încetare a focului în trecut, Qatarul încearcă acum să preia un rol similar în criza din Golful Persic. Însă succesul nu este garantat, având în vedere că atât Iranul, cât și Statele Unite au interese complexe și o istorie de neîncredere reciprocă.
În plus, poziția Chinei, care a devenit un partener cheie al Qatarului în aceste eforturi, adaugă o dimensiune geopolitică suplimentară. Beijingul are nevoie de stabilitate în regiune pentru a-și asigura aprovizionarea cu energie, iar implicarea sa în mediere ar putea oferi o contrapondere la influența americană. Întâlnirea de la Beijing dintre șeicul Mohammed și Wang Yi semnalează o coordonare tot mai strânsă între cele două țări pe teme de securitate internațională.
Pe termen scurt, rămâne de văzut dacă „ideile noi” menționate de Al Hashmi se vor materializa într-un plan concret acceptat de toate părțile. Până atunci, strâmtoarea Ormuz rămâne un butoi de pulbere, iar fiecare incident poate declanșa o escaladare majoră. Qatarul, cu resursele sale financiare și cu relațiile sale excepționale, pare hotărât să joace un rol central în prevenirea unui dezastru. Dar, așa cum a subliniat oficialul qatariot, „voința politică” a marilor puteri este esențială, iar aceasta nu poate fi impusă din exterior.
De ce este important:
Această declarație a Qatarului nu este doar o simplă poziție diplomatică, ci un semnal puternic că statele din Golf nu mai acceptă să fie victime pasive ale confruntării dintre SUA și Iran. Redeschiderea Strâmtorii Ormuz este vitală pentru economia globală, iar orice întârziere aduce pierderi uriașe. Mai mult, implicarea Chinei în mediere arată că ordinea mondială se schimbă, iar soluțiile regionale nu mai pot fi impuse doar de Washington. Pentru România și Europa, stabilitatea în Golful Persic înseamnă securitate energetică și predictibilitate în comerțul internațional. Prin urmare, evoluțiile din această criză merită urmărite îndeaproape, deoarece ele pot influența prețurile la energie și echilibrul geopolitic global în anii următori.
