Raportul, intitulat „Sistemul de ajutor umanitar în criză: o evaluare a eficienței și sustenabilității”, a fost publicat joi și analizează date din ultimii cinci ani. Concluzia principală este că mecanismele tradiționale de finanțare și distribuție a ajutoarelor sunt depășite, iar nevoile umanitare globale au crescut exponențial, în timp ce resursele s-au diminuat.
„Ne confruntăm cu un paradox tragic: în timp ce numărul persoanelor care au nevoie de asistență umanitară a atins un record istoric – peste 300 de milioane la nivel global –, fondurile disponibile scad dramatic”, a declarat dr. Elena Popescu, coordonatoarea studiului. „Statele Unite, cel mai mare donator individual, au redus contribuțiile cu aproape 40% în ultimii doi ani, iar alte țări dezvoltate au urmat exemplul.”
Un alt aspect îngrijorător evidențiat de raport este creșterea violenței împotriva personalului medical și a infrastructurii sanitare în zonele de conflict. În 2023, s-au înregistrat peste 1.200 de incidente – atacuri asupra spitalelor, ambulanțelor și lucrătorilor din sănătate –, cu 25% mai multe decât în anul precedent. Aceste atacuri nu numai că pun vieți în pericol, dar paralizează și capacitatea de a oferi ajutor medical de bază în cele mai vulnerabile comunități.
„Atunci când un spital este bombardat sau un medic este răpit, nu doar că pierdem o viață, ci întregul sistem de sănătate local se prăbușește”, explică dr. Popescu. „Efectele sunt resimțite ani de zile, iar recuperarea este aproape imposibilă fără sprijin internațional masiv.”
Raportul mai arată că sistemul actual este fragmentat, birocratic și lent. Fondurile ajung adesea cu întârziere, iar coordonarea între agențiile ONU, organizațiile neguvernamentale și guvernele locale este deficitară. De exemplu, în urma cutremurului devastator din Turcia și Siria din 2023, ajutorul a sosit abia după câteva săptămâni, iar multe zone rurale au rămas complet izolate.
„Avem nevoie de o reformă profundă a sistemului de ajutor umanitar”, subliniază autorii raportului. „Nu mai putem continua cu aceleași metode vechi, când crizele sunt tot mai complexe, mai frecvente și mai interconectate. Schimbările climatice, conflictele prelungite și instabilitatea economică globală creează un cocktail exploziv.”
Printre recomandările raportului se numără: crearea unui fond de urgență global, finanțat de toate statele membre ONU proporțional cu PIB-ul; simplificarea procedurilor birocratice pentru a accelera livrarea ajutoarelor; protejarea mai eficientă a lucrătorilor umanitari prin sancțiuni internaționale împotriva celor care îi atacă; și investiții în sisteme locale de sănătate și educație, pentru a reduce dependența de ajutorul extern pe termen lung.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Secretarul general al ONU, António Guterres, a declarat că raportul „confirmă ceea ce mulți dintre noi știam deja: sistemul nostru de ajutor umanitar este pe punctul de a se prăbuși”. El a cerut statelor membre să își reconsidere prioritățile bugetare și să acorde mai multă atenție crizelor umanitare.
În schimb, administrația americană a respins criticile, afirmând că „Statele Unite rămân cel mai mare donator umanitar din lume, iar reducerile recente au fost necesare pentru a echilibra bugetul federal”. Oficialii americani au subliniat că sprijinul pentru Ucraina și Israel a consumat o parte semnificativă din fondurile disponibile.
Criticii susțin însă că această justificare este insuficientă. „Nu poți să spui că ești cel mai mare donator, dar în același timp să tai fondurile pentru programe care salvează vieți în Africa subsahariană sau în Yemen”, afirmă un expert în politici umanitare de la Universitatea din Oxford. „Adevărul este că ajutorul umanitar a devenit o monedă de schimb geopolitică, iar cei mai vulnerabili plătesc prețul.”
Raportul mai atrage atenția asupra unui fenomen îngrijorător: „oboseala donatorilor”. După ani de crize succesive – pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina, conflictele din Orientul Mijlociu și dezastrele climatice –, populațiile din țările bogate par să fi devenit mai puțin dispuse să contribuie financiar. Sondajele arată că sprijinul public pentru ajutorul umanitar a scăzut cu 15% în ultimii trei ani în Europa și America de Nord.
„Oamenii sunt copleșiți de atâtea vești proaste și încep să se detașeze”, explică psihologul social dr. Andrei Ionescu. „Dar această detașare este periculoasă, pentru că duce la o scădere a finanțării și, în cele din urmă, la mai multă suferință.”
În ciuda tabloului sumbru, raportul oferă și câteva exemple de bune practici. De pildă, în Bangladesh, un program inovator de ajutor condus de comunitățile locale a reușit să reducă malnutriția infantilă cu 30% în doar doi ani, cu un buget mult mai mic decât cel al programelor tradiționale. De asemenea, în Columbia, o rețea de clinici mobile finanțată prin crowdfunding a reușit să ofere asistență medicală refugiaților venezueleni, acolo unde marile agenții nu ajungeau.
„Aceste exemple arată că există soluții, dar ele trebuie scalate și susținute financiar”, concluzionează raportul. „Viitorul ajutorului umanitar nu mai poate fi dictat de birourile de la New York sau Geneva, ci trebuie să fie construit împreună cu comunitățile afectate.”
De ce este important:
Acest raport este crucial pentru înțelegerea modului în care sistemul global de ajutor umanitar se află într-un punct de cotitură. În contextul în care crizele se înmulțesc – de la conflicte armate la dezastre naturale amplificate de schimbările climatice –, iar resursele financiare se diminuează, este vital să conștientizăm că milioane de vieți depind de reformarea urgentă a acestui sistem. Ignorarea semnalelor de alarmă ar putea duce la o criză umanitară fără precedent, cu efecte devastatoare asupra celor mai vulnerabile populații ale planetei.
