Majoritatea navelor și tancurilor petroliere folosesc în principal combustibil greu (HFO), cunoscut și sub denumirea de bunker fuel, pentru a-și alimenta motoarele. Acest combustibil este obținut prin rafinarea țițeiului. Alte tipuri de combustibil marin includ gazul petrolier lichefiat (folosit de vasele mai mici), motorina marină (utilizată în motoarele marine) și combustibili mai puțin poluanți, precum combustibilul cu conținut foarte scăzut de sulf (VLSFO).
Potrivit analiștilor, războaiele din Asia de Vest și Europa, împreună cu preferința rafinăriilor de a produce combustibili mai profitabili, au contribuit la această penurie. Exporturile de combustibil din Orientul Mijlociu au scăzut cu 45% față de anul precedent, la o medie de 447.000 de barili pe zi în perioada martie-august, potrivit datelor firmei de analiză energetică Kpler. Consultanța Energy Aspects a declarat pentru Reuters că se așteaptă ca piața de combustibil să se confrunte cu un deficit de 218.000 de barili pe zi în trimestrul al treilea. Acesta este primul deficit estimat de la trimestrul al treilea al anului 2025, când a fost de doar 6.000 de barili pe zi.
Războiul SUA-Israel împotriva Iranului a paralizat rutele maritime cheie, precum Strâmtoarea Hormuz, prin care treceau aproximativ 20% din petrolul și gazele globale înainte de începerea conflictului. Iranul a lovit, de asemenea, mai multe instalații petroliere din Golf ca represalii împotriva SUA. Atacurile houthiților aliniați Iranului asupra navelor din Marea Roșie și din jurul strâmtorii strategice Bab al-Mandeb, una dintre cele mai importante rute de transport maritim, au perturbat și ele transportul și au limitat rutele de aprovizionare.
Pe lângă războiul împotriva Iranului, războiul Rusiei împotriva Ucrainei a afectat și aprovizionarea cu petrol. Ucraina a bombardat în ultimele săptămâni mai multe rafinării majore din Rusia. Rusia este al doilea mare exportator mondial de țiței. Atacurile cu drone ucrainene au afectat producția rafinăriilor rusești, exporturile de combustibil din Rusia atingând în august un minim record de 591.000 de barili pe zi, față de o medie de peste 860.000 de barili pe zi în 2025, potrivit datelor Kpler care merg până în 2017.
Rezultatul net: mai puțin țiței este transportat din regiunile cheie producătoare de petrol, în special Golful și Rusia. Aceasta a dus la o penurie generală de țiței. Iar companiile petroliere nu prioritizează combustibilul pentru nave ca produs de alegere. Benzina, motorina și kerosenul, care sunt, de asemenea, produse prin rafinarea țițeiului, au fost toate afectate. Dar produsele precum motorina tind să genereze profituri mai mari pentru furnizori, iar aceștia o prioritizează în detrimentul combustibilului pentru nave.
Potrivit Kpler, rafinăria Dangote din Nigeria, cu o capacitate de 650.000 de barili pe zi, de exemplu, a crescut exporturile de motorină, benzină și kerosen, în timp ce exporturile de combustibil au scăzut. Observatorul pieței Sunil Reddy a declarat într-o postare pe X, luni, că unul dintre motivele cheie ale penuriei globale de combustibil pentru nave este „profitabilitatea extraordinară a motorinei”. „Când marjele motorinei devin extrem de mari, rafinăriile au un stimulent puternic să extragă cât mai multă motorină și benzină posibil din fiecare baril. Asta schimbă ceea ce se întâmplă cu partea mai grea a țițeiului”, a spus el.
El a explicat că, în procesul de rafinare, în loc să „permită ca mai mult din acel reziduu greu să rămână ca combustibil pentru nave, rafinăriile îl trimit prin unități de procesare secundară și îl transformă în produse de valoare mai mare, precum motorina”. „Așadar, marjele extrem de puternice ale motorinei încep efectiv să scoată barili de pe piața de combustibil pentru nave”, a adăugat el, subliniind că acest lucru va crește și prețurile combustibilului pentru nave.
În timp ce o scădere a combustibilului pentru nave va avea un impact la scară largă asupra transportului maritim global, Asia ar putea fi deosebit de afectată din cauza dependenței sale de Golf. Potrivit datelor Kpler, Singapore, cel mai mare hub de bunkeraj din lume, importă mai mult de jumătate din aproape un milion de barili pe zi de combustibil pe care îl consumă. O scădere a aprovizionării cu combustibil a dus, de asemenea, la o creștere a prețului combustibililor de transport, precum VLSFO. În Singapore, prețul acestui combustibil a crescut cu 76% de la începutul războiului împotriva Iranului, până la puțin sub 825 de dolari pe tonă metrică, sau 130 de dolari pe baril, începând cu 1 septembrie, potrivit datelor platformei de prețuri bunker ZeroNorth.
Pe lângă Singapore, stocurile de combustibil din Amsterdam-Rotterdam-Antwerp, în Olanda, și Fujairah, în Emiratele Arabe Unite, sunt, de asemenea, cu aproximativ 30% sub mediile lor sezoniere pe trei ani, potrivit Reuters. Observatorul pieței Reddy a declarat pe X: „Economia mondială este construită pe mii de lanțuri de aprovizionare interdependente. Un produs depinde de o altă țară pentru materii prime, de alta pentru procesare, de alta pentru mașini, de alta pentru energie.” „Fără nave, globalizarea se rupe. Când combustibilul pentru nave devine prea rar sau prea scump, multe lucruri nu doar devin mai scumpe”, a adăugat el.
De ce este important:
Această penurie de combustibil pentru nave nu este doar o problemă tehnică a industriei maritime. Ea are implicații profunde pentru economia globală. Transportul maritim este coloana vertebrală a comerțului internațional, iar creșterea costurilor de transport se va reflecta în prețurile bunurilor de larg consum, alimentelor și materiilor prime. În plus, tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu și Europa de Est amenință să destabilizeze și mai mult lanțurile de aprovizionare, amplificând inflația și incertitudinea economică. În timp ce statele și companiile caută soluții alternative, precum diversificarea rutelor sau creșterea stocurilor, riscul unor perturbări majore rămâne ridicat. Este esențial ca liderii mondiali să înțeleagă că securitatea energetică și stabilitatea comercială sunt interconectate, iar conflictele actuale au costuri care depășesc cu mult câmpul de luptă.
