Războiul din Orientul Mijlociu provoacă pierderi de locuri de muncă și migrație inversă în centrul indian de ceramică

Industria ceramicii din Morbi, Gujarat – considerată centrul național al producției de tuile, vasini, baie și alte produse ceramice – a fost devastată de criza de combustibil declanșată de atacurile Statelor Unite și ale Israelului asupra Iranului, care au declanșat un nou război în Orientul Mijlociu și au dus la blocarea traficului prin Straitul de Hormuz, un corridor vital pentru importurile indiene de gaz natural. Conform raportului, peste 600 de companii din Morbi produc aproximativ 80% din ceramica indiană, iar cel puțin 450 dintre ele au fost forzate să se închidă din cauza lipsului de propan și gaz natural, esențiali pentru incendierea cuptoarelor la temperaturi ridicate. Mai mult de 400.000 de oameni lucrează în acest sector, iar peste jumătate dintre ei sunt migranti din statele sărace ale Indiei, precum Uttar Pradesh și Bihar. Printre ei este și Pradeep Kumar, un tânăr de 29 de ani, care a lucrat șapte ani în fabrica de ceramica, expus la temperaturi extreme, praf de silice și lipsa echipamentelor de protejare – fără mănuși, măști sau venituri fixe. El a fost concediat pe 15 martie, doar două săptămâni după începutul războiului, și a decis să se întoarcă cu familia sa în Hardoi, Uttar Pradesh, alături de sute de alți migranti care au ales să se retragă în satul natal pentru a evita să „suferă ca câinii”, așa cum au făcut și în timpul pandemiei de COVID-19, când sute de mii au plecat pe jos sute de kilometri pentru a ajunge acasă. Criza nu a afectat doar locurile de muncă: exporturile ceramicii din Morbi, care reprezintă circa 1,5 miliarde dolari și sunt orientate spre Orientul Mijlociu, Africa și Europa, au fost blocate sau gâjite din cauza oprimirii producției. Deși gazul natural este în principal disponibil, multe unități nu au făcut trecerea la el din cauza costurilor ridicariate de conexiune noi (93 rupii/kg) comparativ cu prețul subvenționat pentru utilizatorii existenți (70 rupii/kg), ceea ce face ca trecerea să fie economic disadvantageous pentru mulți producători. Pe lângă pierderile economice, criza a reavocat și o criță de sănătate publică: mulți lucrători, inclusiv Pradeep Kumar și Harish Zala (care a lucrat două decenii în industria), au dezvoltat silicioză – o boală pulmonară incurabilă cauzată de inhalarea prafului de silică din nisip, cuarț și piatră, prezență uzuală în procesul de fabricație a ceramicii. Activistul pentru drepturile muncii Chirag Chavda a declarat că boala este „rozspread în Morbi” din cauza lipsii de ventilare adecvată și a neglijării normelor de securitate, iar multe companii nu furnizează echipament de protejare, nu țin evidență angajării (fără contracte, foi de plată sau carte de identitate) și thus refuză să ofere asigurări sociale, pensii sau alte drepturi legale, pentru a evita responsabilitatea juridică. Chavda a adăugat că fără dovezi de angajare, lucrătorii nu pot pretinde compensare sau beneficii, chiar și după ani de muncă, iar angajatorii rămân impuni. Uneori, familiile precum cea a lui Sushma Devi, 56 de ani, au rămas în Morbi din cauza promisiunii patronului de a continua să ofere hrană și găzduire în așteptarea reluării producției, iar ei se ocupă de colectarea lemnului pentru gătit, în așteptarea unui viitor mai stabil. În timp ce unele autorități locale speră să redeschidă unitățile până la 15 aprilie, președintele Asociației Fabricantilor de Ceramică din Morbi, Manoj Arvadiya, a declarat că doar circa 100 de unități au redeschis, iar majoritatea nu au început încă producția, iar situația ar putea rămâne neschimbată cel puțin alte 15 zile. Criza a dus nu doar la pierderi economice, ci și la o umanitară tragedie silențioasă: migranti care au plecat în căutarea unei vieți mai bune se găsesc acum fără venit, fără locuință adecvată, fără acces la sănătate și fără speranță – iar unele dintre ei, precum Harish Zala, au ieșit din industrie cu o boală care îi va urmări pentru viață, fără niciun sprijin din partea sistemului.