Conform datelor furnizate de IOM, la data de marți, 3,99 milioane de persoane au fost înregistrate ca fiind întoarse în Sudan, în principal în zonele din jurul capitalei Khartoum și în statul agricultural Al-Jazirah, situat la sud-est. Acești returnează au ales să plece din tabelele de refugiati sau din zonele de deplasare internă, motivată fie de o percepție îmbunătățită a securității, fie de imposibilitatea de a supraviețui în condițiile inumane ale tabelelor, unde accesul la hrană, apă potabilă și îngrijiri medicale este rar.
Dar, așa cum a avertizat Sung Ah Lee, o reprezentantă a IOM, „retornul nu va fi susținut dacă nu se va face un investiție urgentă pentru a restaura serviciile esențiale, a reconstrui infrastructura și a relua activitățile de existență”.
Războiul între armata sudaneză și forțele paramilitare ale Forțelor de Sprijin Rapid (RSF), care a éclat în aprilie 2023, a provocat o catastrofă umanitară de proporții epice: zeci de mii de morți, aproape 12 milioane de persoane deplasate internă și peste 4 milioane de refugiați în statele vecine – Egipt, Ciad, Etiopia, Africa Centrală și Libya. Zonele precum Gezira, Khartoum, Sennar și Kordofan au fost dintre cele mai afectate, cu localități întregi reduceți în deșerturi de beton și gunoi, fără apă, electricitate, sănătate sau școli.
Un aspect în special alarmant este starea agriculturii. Mulți dintre returnează sunt fermi care au ales să se întoarcă la câmpurile lor, numai pentru a descoperi că sistemele de irigație, pompele, tractorii și ambarajele au fost distruse sau săpate. Fără aceste infrastructuri, producția de hrană a colapsat, iar în contextul unei crize alimentare deja severă – unde milioane de oameni supraviețuiesc cu doar un buffet pe zi, conform ONG-urilor – riscul de famine se face mai întâinat cu fiecare zi trecute.
„Sistemul alimentar al Sudanului a fost sistematic distrus”, a declarat Lee. „Trei ani de conflict, marcate de violence, deplasări și tactici de asediu, au dus la distrugerea completă a capacității de producție, distribuție și acces la hrană. Nu e doar o criză – e un colaps sistematic.”
Deși IOM a reușit să ajute aproximativ 4 milioane de oameni cu ajutor umanitar din 2023 – prin distribuirea de apă, pâine, pungi de igienă și asistență medicală – resursele sunt langtă de a fi adecvate. Organizatia cere acum 170 de milioane de dolari pentru planul său de răspuns la criză din Sudan pentru anul 2026, dar, până acum, planul este subfinanțat cu 97,2 milioane de dolari – mai mult decât jumătate din suma necesară.
Această subfinanțare nu este doar o lacună bugetară – e o condamnare morală. Fără fonduri, nu se pot reconstrui stațiile de tratament a apelor, nu se pot repara linii de electricitate, nu se pot deschide clinici sau școli, nu se pot distribui sămânță și unelte fermierilor. Fără aceste intervenții, retornul devine nu doar o eșec, ci o trăgădie în curs de petrecere: oameni care au ales să se întoarcă cu speranță, numai pentru a se găsi închis într-un ciclu de dezamăgire și supraviețuire în condiții subumane.
Este esențial să înțelegem că această criză nu este doar o problemă sudaneză – e o problemă globală. Sudanul este una dintre cele mai mari nații din Africa, cu o istorie bogată și un potențial enorm de dezvoltare. Dar acum, e un stat în colaps, unde suferința milionilor e ignorată de o lume prea ocupată cu alte crize – de la Gaza la Ucraina, de la Sudan la Mali.
Dar nu putem să ne uităm. Fiecare copil care mergă cu picioarele goale pe pământul sărat, fiecare femeie care marchează kilometrii pentru o sticlă de apă, fiecare fermă care vede câmpul său mort – ei nu sunt doar statistici. Sunt oameni cu nume, cu visuri, cu dreptul la o viață dignită.
De ce este important:
Această istorie este importantă pentru că reflectă o adevărată față a crizelor umanitare moderne: nu e doar despre războji, ci despre ce se întâmplă după ce tăcerea armelor – când oamenii se întoarcă, așteptând pace, și găsesc în loc de ea un desert de nevoi neacoperite. E un avertizare: fără investiții timpurie în reconstrucție, fără atenție la nevoile de bază – apă, hrană, sănătate, educație – retornul nu este o soluție, ci o pregătire pentru o nouă vală de sufrință. E un apel la conștiința globală: Sudanul nu poate fi uitat. Fiecare dolar lipsește nu este doar o cifră în un buget – este o viață care ar putea fi salvată.
