Barzani a calificat aceste atacuri drept „nejustificate”, insistând că „orice problemă trebuie rezolvată pașnic” prin dialog. În martie, Gardienii Revoluției Islamice din Iran (IRGC) au vizat Baza Aeriană al-Harir, lângă capitala regională Erbil, cu cinci rachete, descriind instalația drept „cartierul general al armatei americane invadatoare”. Premierul kurd a precizat că baza era goală, deoarece nu mai găzduiește trupe americane de aproape 10 ani, de când coaliția condusă de SUA a învins ISIS și i-a demontat prezența teritorială. El a adăugat că trupele americane rămân în Erbil pentru a „lupta împotriva terorismului”, iar prezența lor a fost atacată în mod repetat.
Un aspect important al interviului îl constituie sprijinul declarat al KRG pentru eforturile guvernului irakian de a aduce armele sub controlul statului. Barzani a afirmat că regiunea kurdă susține restricționarea armelor doar la forțele oficiale. Într-un discurs ținut în fața parlamentului în luna mai, prim-ministrul Irakului, Ali al-Zaidi, a promis că statul va avea monopol asupra armelor într-o țară în care grupurile paramilitare sunt puternice de la războiul condus de SUA din 2003. Guvernul a stabilit termenul de 30 septembrie pentru ca toate facțiunile armate să se dezarmeze și să predea armele sub controlul statului. Această poziție a KRG este semnificativă, având în vedere tensiunile istorice dintre Erbil și Bagdad privind autonomia și controlul asupra forțelor de securitate.
Barzani a mai spus că autoritățile regionale nu au nicio relație cu Israelul, în timp ce legăturile cu Siria și Turcia se adâncesc, marcate de „cooperare reciprocă”. Președintele KRG, Nechirvan Barzani, s-a întâlnit săptămâna aceasta cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa, în prima vizită a unui lider kurd irakian în Siria de la căderea lui Bashar al-Assad în decembrie 2024. Această vizită subliniază schimbările geopolitice din regiune și deschiderea unor noi canale de dialog între kurzi și noul regim de la Damasc.
Partidele kurde de opoziție iraniene sunt în alertă maximă de la începutul războiului americano-israelian împotriva Iranului. Bazele lor din regiunea kurdă semi-autonomă a Irakului – și chiar din interiorul Iranului – au fost aruncate în prima linie a conflictului, fiind discutată pe scară largă posibilitatea ca luptătorii kurzi iranieni să intre în conflict pentru a răsturna guvernul de la Teheran. Atât președintele american Donald Trump, cât și Israelul au sugerat că înarmarea acestor luptători ar putea înclina balanța de putere în interiorul Iranului, unde kurzii reprezintă aproximativ 10% din populație.
Analizând declarațiile lui Barzani, observăm o strategie atentă de echilibru. Pe de o parte, KRG încearcă să evite implicarea directă în războiul dintre marile puteri, protejându-și astfel populația și infrastructura. Pe de altă parte, regiunea își consolidează relațiile cu vecinii, în special cu Siria și Turcia, într-un context regional extrem de fluid. Poziția față de arme este, de asemenea, una pragmatică: susținând controlul statului asupra armamentului, KRG se aliniază cerințelor Bagdadului, dar își păstrează propria forță de securitate, pe care o consideră esențială pentru autonomia sa.
Atacurile repetate asupra infrastructurii kurde, deși „nejustificate” în viziunea premierului, reflectă tensiunile profunde dintre Iran și prezența americană în regiune. Baza al-Harir, deși goală, rămâne un simbol al influenței SUA, iar IRGC o consideră o țintă legitimă. Barzani a subliniat că trupele americane sunt acolo doar pentru combaterea terorismului, dar această justificare nu convinge Teheranul, care vede orice prezență americană ca o amenințare directă.
În ceea ce privește opoziția kurdă iraniană, situația este extrem de delicată. Pe de o parte, kurzii din Irak simt solidaritate cu frații lor din Iran, dar pe de altă parte, implicarea lor activă ar putea atrage represalii masive din partea Teheranului. Declarațiile lui Trump și ale Israelului despre înarmarea acestor luptători adaugă un strat suplimentar de complexitate. Barzani a evitat să comenteze direct această posibilitate, dar poziția sa generală de a rămâne în afara conflictului sugerează că KRG nu va sprijini o astfel de inițiativă, cel puțin nu deschis.
Vizita lui Nechirvan Barzani la Damasc este un semnal important al realinierii regionale. După căderea lui Assad, kurzii sirieni au câștigat o anumită autonomie, iar relațiile cu noul guvern sunt cruciale pentru stabilitatea zonei. De asemenea, apropierea de Turcia, care are propriile probleme cu kurzii din PKK, este un echilibru delicat. Barzani a menționat „cooperare reciprocă”, dar nu a detaliat, lăsând loc de interpretare.
În concluzie, interviul lui Masrour Barzani reflectă o strategie de supraviețuire într-o regiune devastată de conflicte. KRG încearcă să-și păstreze autonomia, să evite războiul și să-și consolideze poziția diplomatică. Rămâne de văzut dacă această abordare va rezista presiunilor externe și interne, dar pentru moment, liderii kurzi par hotărâți să nu lase ca regiunea lor să devină un câmp de luptă pentru interesele altora.
De ce este important:
Această declarație a premierului Barzani este crucială pentru înțelegerea dinamicii geopolitice din Orientul Mijlociu. Ea arată că, în ciuda presiunilor și atacurilor, Regiunea Kurdă din Irak încearcă să rămână neutră într-un conflict major, ceea ce ar putea influența stabilitatea întregului Irak. De asemenea, poziția privind controlul armelor și relațiile cu vecinii oferă indicii despre viitoarele alianțe regionale. Pentru cititori, este important să înțeleagă că nu toate entitățile din zonă doresc să fie atrase în război, iar diplomația discretă poate fi la fel de puternică precum forța militară.
