Conflictul dintre armata sudaneză și Forțele de Sprijin Rapid (RSF), o grupare paramilitară rivală, a izbucnit în aprilie 2023 și a ucis deja peste 200.000 de oameni, potrivit estimărilor lucrătorilor umanitari. Acest război a generat cea mai mare criză de foamete și de strămutare din lume, iar cifrele sunt greu de digerat: 8,6 milioane de oameni sunt strămutați intern, iar violențele, inundațiile și ploile torențiale continuă să distrugă adăposturile și să forțeze oamenii să fugă din nou.
„Întregul sistem umanitar s-ar putea prăbuși în câteva săptămâni dacă nu acționăm acum. Fără finanțare nouă, nu vom putea duce ajutorul acolo unde este cel mai necesar”, a declarat Amy Pope, directorul general al IOM, într-un comunicat. „Pur și simplu nu ne putem întoarce spatele poporului sudanez când are cea mai mare nevoie de noi, în mijlocul unui conflict furibund, al strămutărilor tot mai numeroase și al impactului ploilor abundente”, a adăugat ea.
Avertismentul vine într-un moment critic. Fondurile globale pentru ajutor umanitar au fost reduse drastic, iar resursele sunt întinse la maximum. IOM a precizat că, fără sprijinul imediat al donatorilor, proviziile de adăpost și de ajutor de urgență vor fi epuizate până la sfârșitul lunii. Mai mult, capacitatea operațională a depozitelor care mențin funcțională conducta umanitară comună poate fi susținută doar până la sfârșitul anului. Este o cursă contracronometru, iar miza este viața a milioane de oameni.
Rețeaua IOM, care cuprinde aproape 100 de organizații neguvernamentale naționale și internaționale, a furnizat ajutor pentru 2,8 milioane de oameni din iulie 2023. Însă raza sa de acțiune s-a redus constant din cauza lipsei de fonduri, chiar dacă nevoile au rămas la un nivel record. Costul menținerii sistemului IOM pentru un an, pentru a sprijini 305.000 de oameni, este de 15 milioane de dolari, iar agenția ar avea nevoie de 42 de milioane de dolari pentru a reveni la nivelul de asistență oferit în 2024. Aceste cifre par abstracte, dar ele se traduc în corturi, pături, alimente și medicamente care nu mai ajung la cei care le așteaptă disperați.
Situația este la fel de sumbră și la Programul Alimentar Mondial (PAM). Finanțarea pentru Sudan a scăzut la aproximativ jumătate în acest an, a declarat șeful interimar al agenției, Carl Skau, pentru Reuters. Anul trecut, PAM a primit 645 de milioane de dolari, dar până acum în acest an finanțarea este doar de 206 milioane de dolari. Skau a subliniat că, dacă în trecut accesul umanitar era principalul obstacol, acum „avem o prezență pe care nu o folosim pe deplin din cauza lipsei de finanțare”. Este o ironie tragică: echipele sunt la fața locului, dar nu au resursele necesare pentru a acționa.
În timp ce aceste avertismente răsună la nivel internațional, luptele continuă să facă victime civile. Cel puțin patru civili au fost uciși și mai mulți răniți într-un atac cu drone al RSF asupra orașului Damazin, capitala regiunii Nilul Albastru, a declarat un oficial militar sudanez de rang înalt pentru Al Jazeera. Atacurile au vizat infrastructura civilă și stațiile de combustibil deținute de civili. Aceste incidente subliniază brutalitatea conflictului și faptul că populația civilă plătește prețul cel mai mare.
Pe lângă violențe, ploile torențiale și inundațiile au agravat și ele criza. Adăposturile improvizate sunt distruse, iar oamenii sunt forțați să se mute din nou, în condiții de igienă precare, cu riscul apariției epidemiilor. Organizațiile umanitare avertizează că, fără o intervenție imediată, vom asista la o catastrofă umanitară de proporții biblice. Sudanul, o țară cu o istorie bogată și un popor rezistent, este astăzi redus la o luptă pentru supraviețuire.
Comunitatea internațională trebuie să înțeleagă că acest colaps nu este doar o problemă a Sudanului. Este o problemă globală, care va genera valuri de migrație, instabilitate regională și suferință umană de neimaginat. Apelurile disperate ale agențiilor ONU nu sunt simple formalități birocratice; ele sunt strigăte de ajutor pentru milioane de oameni care nu au nicio vină pentru războiul declanșat de liderii lor.
În acest context, fiecare zi de întârziere înseamnă vieți pierdute. IOM și PAM au nevoie urgentă de fonduri pentru a-și continua operațiunile. Fără aceste resurse, întregul sistem umanitar din Sudan se va prăbuși, iar consecințele vor fi resimțite timp de decenii. Este momentul ca statele donatoare să-și onoreze promisiunile și să demonstreze că solidaritatea internațională nu este doar un concept gol, ci o realitate concretă.
De ce este important:
Colapsul rețelelor de ajutor din Sudan nu este doar o criză umanitară izolată, ci un test al angajamentului global față de principiile umanitare. Dacă sistemul se prăbușește, milioane de oameni vor rămâne fără adăpost, hrană și asistență medicală, ceea ce va duce la o creștere explozivă a mortalității, la răspândirea bolilor și la o destabilizare și mai mare a unei regiuni deja fragile. Mai mult, această criză ar putea declanșa valuri masive de migrație către țările vecine și Europa, amplificând tensiunile politice și sociale. Este un moment de răscruce: acțiunea imediată poate salva vieți, iar inacțiunea va avea consecințe ireversibile. Fiecare donație contează, iar comunitatea internațională trebuie să răspundă cu urgență și generozitate, nu doar cu declarații de compasiune.
