Pe lângă Manama și Washington, Qatar, Arabia Saudită și Kuweit s-au alăturat ca sponsori principali, în timp ce India, Japonia, Coreea de Sud, Kenya, Argentina și majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au semnat și ele. „Lista ocupă trei pagini întregi”, a spus corespondentul Al Jazeera la New York, Gabriel Elizondo. „Practic, este co-sponsorizată de două treimi din cele 193 de state membre ONU.”
Aceasta este a doua rezoluție de acest fel pe care Bahrain o prezintă Consiliului. Prima, depusă luna trecută, a fost veto-uită de China și Rusia. Ambele țări și-au exprimat rezerve cu privire la noul proiect, deși rămâne neclar dacă intenționează să folosească din nou veto-ul în cazul unui vot.
Inițiativa diplomatică are loc în timp ce negocierile de pace dintre Iran și SUA sunt în impas. SUA cer Iranului să-și demonteze programul nuclear și să ridice restricțiile asupra strâmtorii. Iranul a contraatacat cu cereri de reparații de război, încetarea blocadei navale americane asupra porturilor sale și un armistițiu pe toate fronturile, inclusiv în Liban, unde aliatul SUA, Israelul, luptă împotriva Hezbollah-ului susținut de Iran. De asemenea, Iranul a insistat ca orice soluție să recunoască suveranitatea sa asupra Strâmtorii Hormuz, o cerere pe care Washingtonul o consideră inacceptabilă.
Viceministrul de Externe iranian, Kazem Gharibabadi, a acuzat marți SUA că urmăresc capitularea, nu pacea. „Pacea adevărată nu poate fi construită cu limbajul umilinței, amenințării și al cedării forțate”, a scris el pe X. Cererile Iranului, a spus el, reprezintă „nu cereri maxime”, ci „cerințe minime pentru orice aranjament serios și durabil”.
Puternicile regionale își intensifică și ele eforturile diplomatice. Ministrul de Externe turc, Hakan Fidan, a călătorit marți la Doha pentru discuții cu liderii qatarezi, avertizând că strâmtoarea nu trebuie folosită ca armă. „Toate statele lumii simt acum impactul închiderii Strâmtorii Hormuz”, a spus el, cerând un acord pentru redeschiderea căii navigabile pentru libera trecere. Premierul Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, a avertizat împotriva revenirii la lupte și a îndemnat la sprijinirea eforturilor de mediere ale Pakistanului. „Nu susținem reluarea războiului”, a spus el. „Rolul pe care Pakistanul îl joacă este foarte important și critic pentru întreaga regiune și pentru lume.”
Activitatea diplomatică coincide cu vizita de stat a lui Trump la Beijing, unde războiul cu Iranul este de așteptat să fie un subiect central în discuțiile cu președintele Xi Jinping. China, un aliat apropiat al Teheranului și de departe cel mai mare client de petrol al său, a evitat până acum implicarea directă în conflict, menținându-și legăturile comerciale cu Iranul.
Vizita de trei zile a lui Trump la Beijing are loc într-un moment tensionat pentru președintele american. Ratingurile sale de aprobare au fost afectate de războiul prelungit cu Iranul și de o creștere a inflației, pe care economiștii o atribuie parțial perturbării aprovizionării globale cu energie. Dar înainte de a urca în Air Force One, Trump a spus că dificultățile financiare ale americanilor nu sunt un factor în deciziile sale privind negocierile pentru încheierea războiului cu Iranul. „Nu mă gândesc la situația financiară a americanilor. Nu mă gândesc la nimeni”, a spus el. „Mă gândesc la un singur lucru: nu putem permite Iranului să aibă o armă nucleară. Asta e tot. Singurul lucru care mă motivează.”
De ce este important:
Această rezoluție reflectă o mobilizare internațională fără precedent pentru a preveni escaladarea unui conflict care amenință stabilitatea economică globală. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru transportul a aproximativ 20% din petrolul mondial, iar blocarea ei ar putea declanșa o criză energetică majoră, cu efecte directe asupra prețurilor la carburanți și asupra inflației la nivel global. Sprijinul a 112 state arată că comunitatea internațională consideră libertatea de navigație o prioritate absolută, iar orice veto din partea Chinei sau Rusiei ar putea submina credibilitatea Consiliului de Securitate. În același timp, poziția Iranului de a-și afirma suveranitatea asupra strâmtorii și cererile sale de reparații dezvăluie complexitatea negocierilor, iar implicarea unor mediatori precum Pakistanul și Qatarul sugerează că soluția diplomatică este încă posibilă, dar fragilă.
