Declarația vine la doi ani de când Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a ordonat Israelului să ia măsuri eficiente pentru a preveni distrugerea dovezilor referitoare la acuzațiile formulate în temeiul Convenției privind genocidul. Albanese, cunoscută pentru criticile sale dure la adresa politicilor israeliene, a declarat: „Este inacceptabil ca reconstrucția Gazei să fie condiționată de ștergerea trecutului său și a dovezilor necesare pentru a asigura justiție victimelor”.
Contextul este sumbru. În luna august, armata israeliană a desfășurat o operațiune masivă de zdrobire, amestecare și transport a milioane de tone de moloz din numeroase situri, inclusiv din cimitire și alte locuri cunoscute pentru rămășițe umane. Potrivit unui raport publicat luna trecută de Euro-Med Human Rights Monitor, această îndepărtare a resturilor ar putea fi o încercare de inginerie demografică și de ștergere a dovezilor genocidului. Autoritățile palestiniene estimează că peste 8.000 de persoane rămân îngropate sub dărâmături, iar multe familii din Gaza continuă să caute rămășițele celor dragi.
Israelul blochează în continuare introducerea utilajelor grele și a echipamentelor forensice necesare pentru recuperarea corpurilor. Duminică, palestinienii din nordul Gazei au organizat funeralii pentru aproximativ 100 de persoane, inclusiv 60 de copii, ale căror rămășițe au fost recuperate din molozul clădirilor distruse din orașul Gaza. Șeful serviciului de apărare civilă din Gaza, Raed al-Dahshan, a declarat pentru Al Jazeera că, cu echipamente adecvate, recuperarea rămășițelor de sub dărâmături ar putea fi finalizată în aproximativ 90 de zile, dar fără acestea ar putea dura ani de zile.
Această situație ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea internațională și despre modul în care se face tranziția de la conflict la reconstrucție. Îndepărtarea molozului nu este doar o chestiune logistică, ci una profund juridică și morală. Distrugerea dovezilor poate împiedica anchetele privind crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul, lăsând victimele fără posibilitatea de a obține dreptate.
Analizând mai profund, observăm că această problemă se încadrează într-un tipar mai larg al modului în care Israelul a gestionat dovezile în conflictele anterioare. De la operațiunile militare din 2008-2009, 2012, 2014 și până la războiul actual, au existat acuzații repetate că armata israeliană a vizat în mod deliberat infrastructura civilă și a încercat să ascundă urmele acțiunilor sale. În acest caz, operațiunea de îndepărtare a molozului pare să fie o continuare a acestei strategii, dar cu o amploare fără precedent.
Un aspect crucial este implicarea companiilor internaționale și a statelor care ar putea participa la eforturile de reconstrucție. Avertismentul lui Albanese este clar: orice entitate care manipulează molozul din Gaza ar putea deveni complice la distrugerea probelor. Acest lucru ar putea descuraja companiile de construcții și guvernele să se implice în proiecte de reconstrucție, de teama unor consecințe legale. Pe de altă parte, lipsa reconstrucției ar prelungi suferința populației civile, care trăiește în condiții inumane.
Există, de asemenea, o dimensiune simbolică. Cimitirele și locurile unde sunt îngropate victimele nu sunt doar simple spații fizice, ci reprezintă memoria colectivă a unui popor. Ștergerea acestor locuri echivalează cu o a doua moarte pentru victime și cu o negare a suferinței lor. În plus, demografia Gazei este deja profund afectată de război, iar orice încercare de a modifica peisajul urban și uman al teritoriului ar putea fi interpretată ca o formă de inginerie socială.
Din perspectiva dreptului internațional, obligația de a proteja dovezile este clară. Convenția privind genocidul, la care Israelul este parte, impune statelor să prevină și să pedepsească actele de genocid, iar distrugerea probelor subminează tocmai aceste obligații. CIJ a emis ordine provizorii în ianuarie 2024, cerând Israelului să permită intrarea ajutorului umanitar și să prevină actele de genocid, dar și să nu distrugă dovezile. Ignorarea acestor ordine ar putea duce la sancțiuni sau la sesizarea Consiliului de Securitate al ONU.
În plus, există un aspect practic: recuperarea rămășițelor umane este esențială nu doar pentru justiție, ci și pentru sănătatea publică. Corpurile în descompunere pot contamina solul și apa, creând riscuri epidemiologice. Cu toate acestea, Israelul blochează echipamentele necesare, ceea ce sugerează că prioritățile sale nu sunt umanitare, ci mai degrabă legate de ascunderea dovezilor.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Organizații pentru drepturile omului, precum Amnesty International și Human Rights Watch, au cerut o anchetă independentă privind distrugerea dovezilor. De asemenea, mai multe state europene au cerut Israelului să respecte ordinele CIJ. Cu toate acestea, până în prezent, nu au fost impuse sancțiuni concrete, iar Israelul continuă să-și justifice acțiunile ca fiind necesare pentru securitate și reconstrucție.
Un alt aspect important este rolul mass-media și al documentării. Jurnaliștii și activiștii din Gaza au reușit să surprindă imagini cu operațiunile de îndepărtare a molozului, dar accesul lor este restricționat. Această lipsă de transparență alimentează suspiciunile și face și mai dificilă verificarea faptelor pe teren. Organizațiile internaționale ar trebui să insiste pentru o monitorizare independentă a tuturor operațiunilor de curățare a resturilor.
În concluzie, avertismentul ONU nu este doar o simplă declarație politică, ci un apel la acțiune. Comunitatea internațională trebuie să ia măsuri concrete pentru a proteja dovezile crimelor de război din Gaza, să asigure accesul echipelor forensice și să prevină orice tentativă de ștergere a urmelor. Reconstrucția Gazei este necesară, dar nu poate veni cu prețul impunității. Fără justiție, pacea durabilă este imposibilă, iar ciclul violenței va continua.
De ce este important:
Această problemă este crucială pentru că distrugerea dovezilor poate împiedica tragerea la răspundere a celor vinovați de crime de război și genocid, lăsând victimele fără dreptate. În plus, modul în care este gestionată reconstrucția Gazei va stabili un precedent pentru viitoarele conflicte, iar comunitatea internațională trebuie să decidă dacă acceptă impunitatea sau susține statul de drept. Protejarea dovezilor nu este doar o obligație legală, ci și o datorie morală față de cei care au murit și față de cei care continuă să caute rămășițele celor dragi.
