Rwandezii își iubesc barurile cu lapte. Ministrul Sănătății ar prefera să bea puțin mai puțin
În inima cartierului Nyamirambo din Kigali, capitala Rwandei, agitația de la orele prânzului nu se vede la o terasă cu cafea sau la un bar cu băuturi răcoritoare, ci la un local unde se servește, în pahare mari, un lichid alb, cremos: lapte. Barurile cu lapte sunt o adevărată instituție aici, iar pentru mulți rwandezi, o zi fără câteva pahare de lapte proaspăt este de neconceput. Dar această tradiție adânc înrădăcinată, care a prins contur odată cu migrația masivă a populației din zonele rurale către orașe în ultimul deceniu, a devenit un subiect sensibil pentru autoritățile sanitare. Ministrul Sănătății, Dr. Sabin Nsanzimana, privește cu îngrijorare cantitățile impresionante de lapte consumate zilnic de concetățenii săi și își dorește o schimbare de mentalitate, chiar dacă știe că nu va fi ușor.Moses Sansiman, un bărbat de 52 de ani, îmbrăcat într-o halat alb de laborator, stă în spatele tejghelei propriului său bar de lapte, „Milk Zone”, și toarnă cu mâna sigură lapte integral rece dintr-un rezervor mare, prevăzut cu un robinet. Laptele este pasteurizat, iar clienții săi sunt extrem de exigenți. Unii preferă laptele cald cu o linguriță de miere, alții laptele fermentat, iar alții, variante aromatizate cu ciocolată, căpșuni sau vanilie. Dar cei mai mulți, spune Sansiman, vor lapte simplu, așa cum iese din vacă, nu din cutii sau sticle de la supermarket. „Nu pot să beau lapte din cutie. În niciun caz”, spune JP Sagahutu, un client care consumă aproximativ patru pahare de lapte de 250 de mililitri pe zi. Caută cuvintele potrivite pentru a descrie această băutură: „Nu știu cum să spun în engleză, dar este ceva sacru”, folosind cuvântul francez „sacré”. Mulți rwandezi vorbesc franceza, deoarece țara a fost colonie belgiană până în 1962, iar alți clienți dau din cap aprobator: laptele este sfânt.Această venerație pentru lapte vine din respectul profund pe care rwandezii îl au pentru vaci, considerate de generații întregi simboluri ale prosperității și ale bunăstării. „Cu mult timp în urmă, nu exista monedă. Pentru a vedea dacă cineva este bogat, se numărau vacile. Dacă ai zece vaci, înseamnă că ești bogat”, explică Sagahutu. Atât de prețioase sunt vacile, încât în cultura rwandeză, atunci când vrei să urezi cuiva bine, spui „kajirinka”, adică „să ai o vacă”. Iar respectul pentru vaci se extinde și asupra modului de a bea laptele: este obligatoriu să stai așezat, niciodată în picioare sau mergând. „Este un semn de respect”, confirmă Giles Bertrand Niyomwungeri, un alt client, care spune că nu-și amintește să-și fi văzut bunicul bând altceva decât lapte.Am vizitat barul lui Sansiman și am primit un pahar de dimensiunea unui halbă de la Oktoberfest. Primul gând după prima înghițitură a fost că acest lapte ar face o înghețată de vanilie fantastică. Este cremos, cu o aromă florală subtilă și foarte proaspăt. Clienții de aici preferă laptele în locul ceaiului, cafelei sau chiar al apei, fiind convinși că este mult mai nutritiv. „Nu cred că l-am văzut vreodată pe bunicul meu bând altceva decât lapte”, spune Niyomwungeri, iar această convingere este larg răspândită.Însă tocmai această convingere este cea pe care ministrul Sănătății, Dr. Sabin Nsanzimana, încearcă să o schimbe. „În societatea rwandeză, oamenii cred că laptele este totul”, spune ministrul. El atrage atenția că un consum excesiv de lapte, combinat cu un stil de viață tot mai sedentar specific marilor orașe, a dus la o creștere a numărului de cazuri de boli cronice. „Vedem tot mai mulți oameni care ajung la spital cu boli cronice care ar fi putut fi prevenite printr-un consum mai redus de lapte, de alcool și prin exerciții fizice”, explică Nsanzimana. El recunoaște că laptele are nutrienți importanți, precum proteinele și calciul, dar subliniază că mai mult nu înseamnă neapărat mai bine. Studiile au arătat că un consum excesiv de lapte poate duce la obezitate, boli cardiovasculare și poate avea efecte adverse asupra mortalității generale.Întrebat câte pahare de lapte ar recomanda pe zi, ministrul ridică o sticlă de apă de 500 de mililitri și spune, zâmbind: „Dacă mă duc la propria mea familie și încep să vorbesc despre faptul că prea mult lapte nu este bun sau că apa este importantă, vor începe să creadă că am greșit medicina”. Această remarcă subliniază cât de adânc este înrădăcinată cultura laptelui în Rwanda, o cultură care nu se schimbă peste noapte.Barurile cu lapte au apărut ca o soluție practică la o problemă urbană: odată cu mutarea masivă a populației la oraș, accesul la vaci și la lapte proaspăt a devenit dificil. Astfel, aceste localuri au devenit puncte de întâlnire, locuri de socializare, dar și simboluri ale unei tranziții culturale. În timp ce unii văd în ele o amenințare pentru sănătate, alții le consideră o comoară națională. Dezbaterea este departe de a fi încheiată, iar ministrul Sănătății știe că va avea nevoie de răbdare și de campanii de conștientizare pentru a convinge oamenii să își modereze consumul. Până atunci, la barul lui Moses Sansiman, paharele continuă să fie umplute, iar rwandezii își beau laptele cu aceeași venerație ca întotdeauna, așezați, în semn de respect pentru vacile care le-au adus atâta bogăție.### De ce este important:Această poveste reflectă o tensiune universală între tradiție și modernitate, între obiceiurile culturale adânc înrădăcinate și recomandările medicale bazate pe știință. În Rwanda, laptele nu este doar o băutură, ci un simbol al identității și al statutului social. Însă pe măsură ce țara se urbanizează și se confruntă cu noi provocări de sănătate publică, autoritățile sunt nevoite să găsească un echilibru delicat: să respecte tradițiile, dar să protejeze sănătatea cetățenilor. Este o lecție relevantă pentru multe societăți care se confruntă cu schimbări similare, iar modul în care Rwanda va gestiona această problemă ar putea oferi un model pentru alte țări în curs de dezvoltare.
