În satele muntoase din Nuristan, oamenii au săpat cu mâinile goale prin dărâmături, în speranța de a găsi supraviețuitori. Casele construite din chirpici și piatră s-au transformat în morminte de noroi și moloz. Autoritățile locale raportează că un număr încă necunoscut de clădiri s-au prăbușit, inclusiv în capitala provinciei, Parun, unde imaginile video arată străzi întregi acoperite de resturi. „Am pierdut totul – casa, animalele, vecinii. Ploaia a venit atât de repede, încât n-am avut timp să fugim”, spune un supraviețuitor, cu vocea frântă de durere.
Afganistanul este una dintre țările cel mai puțin pregătite să facă față unor astfel de dezastre naturale. Deceniile de război au lăsat infrastructura în ruină, iar defrișările masive au slăbit solul, făcându-l vulnerabil la alunecări de teren. Schimbările climatice agravează situația: temperaturile în creștere intensifică ciclul hidrologic, producând ploi torențiale mai violente și mai imprevizibile. Potrivit Departamentului de Meteorologie al Ministerului Transporturilor și Aviației Civile, fenomene meteorologice extreme – ploi abundente, furtuni cu grindină, vânturi puternice însoțite de nisip și viituri – sunt prognozate în 10 dintre cele 34 de provincii ale Afganistanului.
Această criză nu este izolată. În aceeași perioadă, inundațiile și alunecările de teren au ucis cel puțin 25 de persoane în nordul și nord-estul Indiei. În Nepal, de la jumătatea lunii iunie, musonul a provocat moartea a 27 de oameni, dispariția unuia și rănirea altor 69. Pakistanul, vecinul Afganistanului, se confruntă și el cu inundații catastrofale, amintind de potopul din 2022, care a afectat 33 de milioane de oameni. Toate aceste țări împărtășesc o vulnerabilitate comună: infrastructura slabă, sărăcia și dependența de agricultura de subzistență, care este prima lovită de capriciile vremii.
Afganistanul se află însă într-o situație aparte. După preluarea puterii de către talibani în 2021, ajutorul internațional s-a redus drastic, iar capacitatea de răspuns la dezastre este aproape inexistentă. Organizațiile umanitare avertizează că fondurile pentru ajutor de urgență sunt insuficiente. „Avem nevoie de corturi, alimente, apă potabilă și medicamente. Dar, mai ales, avem nevoie de acces în zonele izolate, unde drumurile au fost distruse”, declară un coordonator al unei ONG-uri locale.
În 2024, peste 300 de persoane au murit în inundațiile fulgerătoare de primăvară. La începutul acestui an, cel puțin 110 oameni și-au pierdut viața în alunecări de teren și inundații în mai multe regiuni. Aceste cifre nu sunt doar statistici – ele reprezintă comunități întregi șterse de pe hartă, familii care au rămas fără nimic. În satele din Nuristan, unde casele sunt construite din noroi și oferă o protecție minimă împotriva viiturilor sau a ninsorilor abundente, fiecare ploaie puternică este o amenințare directă la viață.
Experții în climă subliniază că Afganistanul este una dintre țările cel mai puțin responsabile pentru emisiile de gaze cu efect de seră, dar plătește cel mai scump preț al încălzirii globale. „Nu este o coincidență. Musonii devin mai imprevizibili și mai violenți din cauza schimbărilor climatice. Țări ca Afganistanul, care nu au infrastructură de adaptare, sunt prinse în capcană”, explică un climatolog de la Universitatea din Kabul.
Pe măsură ce echipele de salvare continuă să caute printre dărâmături, comunitățile locale se pregătesc pentru ce e mai rău. În lipsa unor sisteme de avertizare timpurie, oamenii se bazează pe semnele naturii – norii negri, vuietul apei – pentru a fugi la timp. Dar nu întotdeauna reușesc. „Am auzit un zgomot asurzitor, ca de tunet, și apoi peretele de apă a venit. Am apucat să strig la copii să fugă, dar pe unii nu i-am mai văzut”, povestește o femeie, cu privirea pierdută.
De ce este important:
Această tragedie scoate la lumină vulnerabilitatea extremă a Afganistanului în fața schimbărilor climatice, agravată de decenii de conflict și de lipsa de sprijin internațional. Inundațiile nu sunt doar un dezastru natural, ci și un test al capacității de reziliență a unei națiuni abandonate. Fiecare viață pierdută este un semnal de alarmă pentru comunitatea globală: fără acțiuni concrete de adaptare și ajutor umanitar, astfel de catastrofe vor deveni tot mai frecvente și mai mortale. Este esențial să înțelegem că schimbările climatice nu discriminează, dar lovesc cel mai puternic acolo unde oamenii sunt deja cei mai vulnerabili.
