Bucătăriile comunitare au devenit o sursă vitală de hrană pentru familiile din Gaza care nu au venituri sau au venituri foarte mici. Dar funcționarea lor a fost extrem de fluctuantă în ultimele luni. Bucătăria de lângă tabăra unde locuiește Mervat a fost închisă aproape două luni, apoi și-a reluat activitatea doar două zile pe săptămână. Potrivit Oficiului Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare, producția zilnică de mese în Gaza a scăzut de la aproximativ 1,5 milioane de mese, gătite în 165 de bucătării la jumătatea lunii martie, la doar 698.000 de mese, servite de 102 bucătării până în iulie. Această reducere drastică este cauzată de lipsa severă de finanțare și de costurile operaționale tot mai mari, organizațiile caritabile întâmpinând dificultăți în a obține alimente și provizii suficiente pentru gătit.
Povestea lui Mervat este una sfâșietoare, dar din păcate reprezintă realitatea zilnică pentru mii de familii. Femeia de 45 de ani a devenit tutorele celor trei nepoți ai săi după ce un atac aerian israelian în nordul Gazei, pe 18 octombrie 2024, i-a ucis fratele Mohammad, în vârstă de 38 de ani, soția acestuia, Anwar, de 33 de ani, și fiul lor de un an, Yosuf. Ceilalți trei copii au supraviețuit, dar au rămas cu răni grave: Nayef, acum în vârstă de 14 ani, are schije înfipte în cap; Habib, de 11 ani, a suferit arsuri pe tot corpul, iar Ubay, care acum are patru ani, a suferit și el arsuri severe. De nouă luni, locuiesc într-un cort în Deir el-Balah, împreună cu tatăl lui Mervat, în vârstă de 70 de ani, și sora ei, Sanaa, de 40 de ani. Niciunul dintre îngrijitori nu are o sursă regulată de venit, așa că depind complet de ajutorul umanitar și de caritate pentru a supraviețui de la o zi la alta.
Copiii sunt marcați psihologic de pierderea părinților, iar starea lor fragilă este agravată de imposibilitatea familiei de a obține bunurile de bază necesare existenței, inclusiv hrana. „Nu este doar despre a-i lua în grijă; este o responsabilitate uriașă... mâncare, apă, cheltuieli, tot ce au nevoie”, spune Mervat. „Tatăl meu în vârstă nu mănâncă până nu știe că nepoții lui au mâncat suficient... Poate că asta este tot ce putem face în aceste circumstanțe dificile.”
Carnea este un lux inaccesibil, iar chiar și legumele proaspete sunt greu de găsit din cauza penuriei și a prețurilor exorbitante. Unele organizații care activează în Gaza distribuie ocazional legume, dar aprovizionarea este sporadică. Pentru micul Habib, recuperarea depinde de mâncarea pe care o consumă. Un doctor i-a spus lui Mervat că băiatul trebuie să bea multă apă și să mănânce alimente cu un conținut ridicat de apă, cum ar fi castraveții, în mod regulat. Dar un kilogram de castraveți costă aproximativ 15 șekeli (4,50 dolari), iar roșiile costă între 10 și 12 șekeli (3-3,60 dolari), prețuri pe care familia abia și le poate permite. „Dacă Ubay vrea castraveți, iar copiilor le plac castraveții, cumpăr trei castraveți, atât”, spune ea, cu o resemnare dureroasă.
Programul Alimentar Mondial a avertizat în iulie că, chiar și atunci când există alimente pe piețe, multe gospodării din Gaza se luptă să obțină legume proaspete, fructe și proteine din cauza prețurilor ridicate. Aproximativ 77% dintre gospodăriile din Gaza au raportat dificultăți în acest sens, deoarece veniturile lor limitate nu sunt suficiente pentru a acoperi aceste produse de bază costisitoare. Dieta limitată a familiei începe să afecteze sănătatea copiilor. Habib suferă de pietre la rinichi de aproximativ un an, iar medicii spun că această afecțiune este cauzată de dieta sa bogată în sare și aproape complet bazată pe conserve. Schimbarea dietei lui Habib este dificilă atunci când alimentele proaspete sunt scumpe, iar ajutoarele de care depinde familia constau în principal din conserve.
Pentru familii ca cea a lui Radwan, asistența alimentară din partea organizațiilor caritabile îi ajută să mai trăiască o zi, dar lipsa diversității în alimentație le costă sănătatea. Este un cerc vicios: nu au bani pentru mâncare proaspătă, depind de conserve, iar conservele le distrug sănătatea. Copiii care au supraviețuit bombardamentelor se confruntă acum cu o altă luptă, una tăcută, dar la fel de devastatoare: malnutriția și bolile cauzate de o dietă inadecvată.
În timp ce comunitatea internațională dezbate despre încetarea focului și coridoare umanitare, oamenii din Gaza continuă să se lupte pentru cele mai elementare lucruri: o masă caldă, un castravete, o cană de apă curată. Mervat Radwan nu cere prea mult. Vrea doar să-și vadă nepoții mâncând o masă sănătoasă, să nu mai audă plânsetele lor de foame și să le poată oferi o viață cât de cât normală, departe de coșmarul în care trăiesc. Dar până când cineva nu va acționa, ea va continua să meargă la bucătăria comunitară, să stea la coadă cu oala în mână, sperând că de data aceasta va fi suficient.
De ce este important:
Această poveste ilustrează impactul devastator al crizei alimentare din Gaza asupra civililor, în special asupra copiilor și familiilor vulnerabile. Ea subliniază eșecul comunității internaționale de a asigura un acces adecvat la hrană și asistență medicală într-o zonă de conflict, unde prețurile exorbitante și lipsa finanțării pentru organizațiile umanitare agravează o situație deja catastrofală. Înțelegerea acestor realități este crucială pentru a mobiliza sprijin și pentru a cere responsabilizarea celor care blochează ajutorul umanitar, precum și pentru a sublinia nevoia urgentă de soluții durabile care să protejeze viețile și demnitatea oamenilor din Gaza.
