Un război care a intrat în impas
Specialiștii sunt, în mare parte, de acord că războiul dintre SUA, Israel și Iran nu va duce nici la prăbușirea regimului de la Teheran, nici la o victorie categorică pentru Washington. În schimb, vorbim despre un conflict prelungit, de stagnare și epuizare a resurselor. Practic, ambele tabere par blocate într-un joc de șah în care nimeni nu vrea să facă prima mișcare greșită, dar nimeni nu e dispus nici să dea înapoi.
„Războiul a accelerat niște tendințe care existau deja, dar nu a pornit nimic care să nu fie deja în mișcare. Țările din Golf își diversificau deja economiile”, explică Sanam Vakil, director al programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord la Chatham House. „Multe dintre ele căutau deja să-și extindă parteneriatele de apărare dincolo de garanțiile de securitate oferite de SUA, precum și să-și consolideze propria capacitate defensivă.”
Strâmtoarea Hormuz și economia din Golf
Una dintre cele mai dure lovituri pentru statele din Golf a venit din direcția Strâmtorii Hormuz, un punct strategic prin care trece o parte uriașă din petrolul și gazele naturale lichefiate ale lumii. După atacurile Iranului asupra navelor comerciale și blocada impusă de SUA asupra porturilor iraniene, traficul prin această strâmtoare a scăzut dramatic, ajungând la doar 5% din nivelul de dinainte de război. Efectele s-au resimțit imediat în lanțurile globale de aprovizionare, iar economiile dependente de exporturile de petrol încă încearcă să absoarbă șocurile.
„Prețul petrolului a crescut, în linii mari, în concordanță cu dificultățile statelor din Golf de a-l exporta”, spune John Sfakianakis, economist-șef la Gulf Research Center. „Întrebarea e: va continua așa încă șase luni? Sau chiar mai mult?” Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, inflația a urcat și ea, punând și mai multă presiune pe bugetele țărilor din regiune.
Alianțe noi, vechi temeri
Pe fondul acestei incertitudini, statele arabe încearcă să-și recalibreze strategiile de securitate. Acordul de apărare semnat recent la Mecca între Turcia, Pakistan și Arabia Saudită este, spun analiștii, doar primul dintr-o serie de pacte militare de acest tip care vor apărea în regiune. Formal, alianțele cu puterile externe nu mai garantează siguranța ca altădată, iar statele din Golf caută să-și diversifice parteneriatele și să-și construiască propriile capacități de apărare.
În același timp, influența unor puteri rivale precum India și China rămâne blocată, dar nu oprită. Inițiativa chineză „Belt and Road” și-a stabilit deja puncte de sprijin solide în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, iar asta complică și mai mult ecuația geopolitică.
Israelul și proiectul „supremației”
Israelul, la rândul său, continuă să urmărească ceea ce HA Hellyer de la Royal United Services Institute numește „proiectul supremției regionale”, chiar dacă nu a reușit să aducă Iranul în genunchi. „Nu există nicio șansă ca guvernul de la Teheran să cadă în următoarele șase luni”, spune Hellyer. „Dacă totul ar rămâne teoretic la fel, cu o presiune economică tot mai mare, asta ar putea provoca, în timp, un efect de domino care să ducă la colapsul statului iranian. Dar vorbim de ani, nu de luni, și e puțin probabil ca totul să rămână la fel.”
Tensiuni în creștere în Yemen și dincolo
Războiul a acutizat și tensiunile deja existente, cum ar fi cele dintre rebelii houthi și Arabia Saudită în Yemen. În iulie, houthii, aliați ai Iranului, au declarat blocadă navală asupra Arabiei Saudite, făcând și mai periculoasă trecerea prin Strâmtoarea Bab al-Mandeb, care fusese deja ținta unor atacuri asupra navelor în timpul războiului genocid al Israelului din Gaza. Practic, căile maritime din regiune au devenit un câmp minat, iar asigurătorii maritimi au triplat primele pentru navele care mai îndrăznesc să tranziteze zona.
Ce urmează?
Deși intensitatea războiului a scăzut oarecum după semnarea unui memorandum de înțelegere între Washington și Teheran în iunie, nu există niciun semn că acest conflict se va încheia prea curând. Incertitudinea rămâne cuvântul de ordine, iar statele din Golf, prinse la mijloc, caută în primul rând modalități de a conviețui cu haosul și de a gestiona consecințele.
„Multe state din regiune se gândesc deja la cum să trăiască cu această tulburare, nu la cum să o oprească”, concluzionează Vakil. E o realitate dură, dar care spune totul despre cât de mult s-a schimbat peisajul geopolitic al Orientului Mijlociu în doar șase luni de război.
De ce este important:
Acest conflict nu este doar o problemă a Iranului, SUA sau Israelului. Statele arabe din Golf, care au construit decenii la rând pe stabilitate și predictibilitate, se confruntă acum cu cea mai mare provocare din istoria lor recentă. Economiile lor, dependente de exporturile de petrol, sunt lovite de blocaje navale și de creșterea inflației. Iar faptul că alianțele tradiționale cu marile puteri nu mai oferă siguranța de altădată ar putea remodela complet harta alianțelor din regiune. Pentru România și Europa, asta înseamnă prețuri mai mari la energie, lanțuri de aprovizionare perturbate și un vecinătate estică și mai imprevizibilă. E un subiect care ne privește pe toți, chiar dacă pare departe de granițele noastre.
