Ben-Gvir, cunoscut pentru pozițiile sale radicale și pentru trecutul său controversat, apare în videoclip fluturând un steag israelian, înconjurat de ofițeri de securitate înarmați. El se plimbă printre activiști, zâmbind și făcând comentarii provocatoare. La un moment dat, o femeie îi spune în engleză „Free Palestine!”, iar gardienii o împing cu forța la pământ. „Bună treabă”, spune Ben-Gvir, adăugând: „Bine ați venit în Israel. Noi suntem proprietarii pământului aici; așa ar trebui să fie.”
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Italia, Franța, Olanda și Canada au convocat ambasadorii israelieni pentru a-și exprima „indignarea” și a cere eliberarea cetățenilor lor. Ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a calificat acțiunile lui Ben-Gvir drept „inacceptabile”, iar premierul italian Giorgia Meloni a declarat că tratamentul aplicat activiștilor „încalcă demnitatea umană”. Chiar și aliați tradiționali ai Israelului, precum SUA, au criticat gestul – ambasadorul american Mike Huckabee a spus că imaginile sunt „profund deranjante”.
Dar cine este Itamar Ben-Gvir? În vârstă de 50 de ani, avocat și politician, el conduce partidul de extremă dreapta Otzma Yehudit (Puterea Evreiască) din 2019. A intrat în guvern după alegerile din 2022, preluând portofoliul de securitate națională și controlul asupra Poliției de Frontieră din Cisiordania ocupată. Stabilit în colonia ilegală Kiryat Arba, Ben-Gvir are condamnări pentru incitare la rasism, distrugere de proprietăți și sprijinirea unei organizații teroriste – grupul Kach al lui Meir Kahane, care pleda pentru expulzarea non-evreilor din Israel. El este cunoscut pentru incursiunile frecvente în incinta Moscheii Al-Aqsa, al treilea loc sfânt al islamului, unde organizează rugăciuni evreiești, interzise de acordul statu-quo din 1967, și a declarat public că intenționează să construiască o sinagogă pe locul moscheii.
Flotila pentru Gaza nu este un fenomen nou. Începând cu 2006, după războiul din Liban, și mai ales după blocada impusă Fâșiei Gaza în 2007, grupuri de solidaritate internațională au încercat să spargă asediul pe cale maritimă. În 2008, două ambarcațiuni ale Mișcării Gaza Liberă au reușit să ajungă în Gaza, dar din 2010, aproape fiecare flotilă a fost interceptată în ape internaționale. Cel mai cunoscut incident a avut loc în mai 2010, când comandouri israeliene au atacat nava turcească Mavi Marmara, ucigând zece activiști și rănind zeci.
De această dată, marți, cel puțin 430 de activiști din peste 46 de țări au fost răpiți în timpul interceptării. Videoclipul lui Ben-Gvir a adus în prim-plan acuzațiile de abuz care însoțesc de ani de zile astfel de operațiuni. Activiști reținuți anterior au relatat despre bătăi, șocuri electrice, amenințări cu gazarea în cuști și chiar abuzuri sexuale. Greta Thunberg, care a participat la o flotilă anterioară, a declarat pentru ziarul suedez Aftonbladet că activiștii au fost „bătuți, loviți cu picioarele și amenințați că vor fi gazați în cuști”, dar a subliniat că atenția nu ar trebui să rămână asupra lor, ci asupra miilor de palestinieni deținuți fără acuzații în închisorile israeliene.
Potrivit organizației Addameer, aproape 10.000 de palestinieni sunt închiși în Israel și în teritoriile ocupate. Dintre aceștia, 3.532 sunt deținuți administrativ – adică reținuți fără acuzații sau proces – iar 342 sunt copii. Israelul este singura țară din lume care judecă minorii în tribunale militare, adesea negându-le drepturile fundamentale. În plus, o lege adoptată anul acesta la inițiativa lui Ben-Gvir permite instanțelor militare să aplice pedeapsa cu moartea pentru palestinienii condamnați pentru uciderea unor israelieni în acte de „terorism”, dar nu se aplică evreilor israelieni care ucid palestinieni – o inegalitate juridică flagrantă.
Criticii spun că videoclipul lui Ben-Gvir nu este doar o bravadă ieftină, ci o ilustrare a naturii apartheidului israelian. „Acesta este un regim de apartheid”, au declarat organizatorii flotilei, subliniind că tratamentul aplicat activiștilor străini – deși inacceptabil – este blând în comparație cu ceea ce îndură palestinienii zilnic. În timp ce activiștii străini sunt de obicei deportați după câteva zile, palestinienii sunt ținuți luni sau ani fără proces, supuși torturii și umilințelor sistematice.
Reacția premierului israelian Benjamin Netanyahu a fost una neașteptată: el a criticat public videoclipul, spunând că „nu reflectă valorile Israelului”. Însă mulți observatori consideră că aceasta este doar o încercare de a salva aparențele, în timp ce Ben-Gvir rămâne un aliat cheie în coaliția de guvernare. Statele Unite, deși au condamnat gestul, au sancționat în același timp organizatorii flotilei, ceea ce relevă o poziție ambiguă.
Pe măsură ce valul de condamnări crește, rămâne întrebarea: cât de departe poate merge Israelul sub conducerea unor figuri ca Ben-Gvir fără a plăti un preț diplomatic serios? Pentru activiști, răspunsul este clar: lupta pentru dreptatea palestiniană va continua, indiferent de intimidări. Iar imaginile cu oameni în genunchi, legați și umiliți, nu fac decât să întărească convingerea că sistemul israelian trebuie să se schimbe.
De ce este important:
Acest incident scoate la lumină nu doar brutalitatea cu care Israelul tratează disidența internațională, ci și ipocrizia unui sistem care aplică standarde duble: pentru activiștii străini – umilință și deportare; pentru palestinieni – închisoare fără proces și tortură. Videoclipul lui Ben-Gvir este un avertisment că extremismul nu mai este la periferia politicii israeliene, ci la centrul ei, iar comunitatea internațională trebuie să răspundă ferm, nu doar cu declarații, ci cu acțiuni concrete.
